De asemenea, guvernanța economică este un subiect complex. Cameron a cerut un tratament egal între cele 19 state care au moneda euro și cele nouă care au monede proprii. Scopul este de a proteja statutul de lider al City-ului londonez în finanțele europene. Acest element va avea probabil cel mai mare impact pe termen lung. Dar, precizează Guardian, ministrul de finanțe britanic George Osborne și omologul său Wolfgang Schäuble și-au exprimat încrederea că se va putea găsi o cale de compromise.(…)
Cameron mai susține că Marea Britanie este alergică la dezideratul înscris în tratate privind o Uniune tot mai strânsă. Și o vede ca pe un semnal al unei misiuni federaliste. Premierul britanic ar vrea ca parlamentele să poată bloca, într-o majoritate încă nespecificată, legislația europeană. Va fi însă greu de schimbat ceva aici fiindcă aceasta ar necesita amendarea tratetelor”.
De cealaltă parte a Canalului Mânecii, publicația franceză Le Point îl descrie pe David Cameron drept un eurosceptic moderat, ostil totuși retragerii din UE.
”El este înconjurat de o gardă de fier eurorealistă, care deține astăzi decizia în afacerile europene, în mijlocul unui mediu majoritar eurosceptic. Mai precis, negociatorul britanic la Bruxelles, Ivan Rogers, este un fost funcționar european. Directorul său de cabinet este francofilul Edward Llewellyn, care a fost mâna dreaptă a fostului șef al liberal-democraților, eurofilul Paddy Ashdown. Și secretar general al guvernului este Jeremy Heywood, care l-a susținut pe Tony Blair atunci când acesta a vrut să aducă Marea Britanie în inima Europei. Ministrul delegate al Foreign office-ului pentru afaceri europene, David Lidington este el însuși un adversary declarat al Brexitului.Cu o majoritate de doisprezece deputați, David Cameron este virtual prizonierul blocului conservator favorabil Brexitului,cu circa 60 de deputați. Pe de altă parte, deși nu a obținut decât un loc în parlament, partidul populist eurofob UKIP , care se poate lăuda că a obținut 4 milioane de votuiri ar putea canibaliza Campania în favoarea retragerii din Uniune”.