La patru luni de la inundarea salinei Praid, afacerile din zonă s-au prăbușit și 40.000 de oameni nu au nici azi apă potabilă. Lipsesc soluțiile. Oamenii zonei nu știu cine e vinovat pentru dezastru, în timp ce la Guvern concluziile anchetei sunt blocate „pe circuitul de avizare”, transmite Europa Liberă.
Peste drum de intrarea în salină, într-o zi obișnuită din septembrie, Laszlo Endre și băieții lui sunt singuri pe tersasa pensiunii lor cu restaurant, renumit în localitate și în zonă. Nu e mai nimeni nici în pensiune, nici la restraurant. Banii promiși de Ministerul Economiei, meniți să îi ajute să își păstreze personalul, măcar pentru câteva luni, nu au ajuns încă.
Peste 80 de firme proprietare de pensiuni și hoteluri au cerut aproape un milion de euro, prin schema de ajutor lansată de minister în luna iulie, după inundarea salinei. Teoretic, fiecare unitate de cazare poate primi până la 15% din cifra de afaceri din anul anterior – maximum 300.000 de euro – și are obligația să mențină angajații minim șase luni.
Ministerul Economiei a transmis că cererile sunt în evaluare și că, după aprobarea listei finale, vor fi încheiate contractele de finanțare. Cel târziu până la 31 decembrie 2025. Plata banilor se poate întinde, ca timp, până pe 31 decembrie 2026.
Până atunci, multe afaceri din zonă pot fi deja în faliment, se plâng antreprenorii.
„Fără clienți, la ce taxe sunt de plătit, chiar și cele șase luni e greu să ne menținem cei 14 angajați; dacă obligația va fi de un an, cum s-a mai vehiculat, o să ajungem să aducem bani de acasă”, spun la unison cei trei.
Numărul clienților a scăzut deja cu circa 60% față de anul precedent, dar scăderea va fi și mai puternică, spune angajatul unei firme cu hotel și pensiune în Praid.
„A fost vară și efectul nu a fost maxim, mai era lume în tranzit, mai venea la un ștrand, dar începând din septembrie până la final de an, impactul va fi uriaș”, spune bărbatul.
La peste 80 de kilometri distanță, în Târnăveni, județul Mureș, Daniela își așteaptă copilul de la grădiniță. De patru luni, la tot ce îi gătește, folosește doar apă cumpărată.
„Și ouăle le fierb doar în apă cumpărată, la fel când gătesc ciorbă, chiar dacă folosesc circa zece litri de apă, inclusiv să spăl legumele și carnea”, povestește ea.
Din iunie, apa de la robinet nu mai e potabilă, din cauza salinității prea mari a râului Târnava Mică, după deversările de apă sărată de la Praid, prin pârâul Corund, care se varsă în Târnava.
La mijloc de iunie, salinitatea a atins praguri alarmante – 3 grame (3.000 de miligrame) într-un litru – de peste zece ori peste limita admisă, de 0,25 grame/ litru. În râu au fost identificate mulțimi de pești morți, stațiile de tratare a apei nu au mai făcut fața, iar apa a fost întreruptă complet.
Circa 40.000 de oameni din Târnăveni și comunele Băgaciu, Adămuș, Gănești, Fântânele și apoi Suplacu nu au mai avut apă nici de băut, nici apă pentru nevoie menajere sau ale animalelor.
„A fost foarte greu și enervant, îmi stocam apă în bidoane și de acolo foloseam și pentru duș și pentru orice altă nevoie”, își amintește Mircea, angajatul unei frizerii.
„A fost de neimaginat, fără apă în rețea, era final de an școlar, foarte cald afară, urma bacalaureatul, s-au oprit fabrici, nu mai vorbesc de HoReCa, unde erau programate evenimente”, spune primarul Sorin Megheșan.
În oraș au fost montate și sunt alimentate și în prezent recipiente de 1.000 de litri, de unde oamenii își pot lua apă.
Salinitatea s-a mai redus între timp, apa curge în rețea, dar nu este potabilă, întrucât pragul legal admis este depășit periodic. Abia recent,Primăria Târnăveni și operatorul de apă din județul Mureș au cumpărat trei stații de desalinizare, cu bani de la guvern. Vor deveni funcționale, în cel mai bun caz, abia la început de noiembrie.
Și prăbușirea turismulul local din Praid, și lipsa apei potabile la Târnăveni și comunele din jur sunt consecințele dezastrului de la Praid.
La patru luni de la acel moment, doar una dintre cele patru intervenții propuse a fost realizată, restul sunt încă blocate în expertize și analize.
Raportul Corpului de control al prim-ministrului, care ar fi trebuit să facă lumină și să stabilească cine e vinovat de dezastrul de la Praid nu e încă finalizat.
Mai mult decât vinovați, oamenii din Praid așteaptă soluții și o perspectivă legată de salină.
Subiectul a intrat însă într-un con de umbră.
La Praid, „sentimentul general e incertitudinea”, spune prefectul de Harghita, Sandor Petres.
În Praid, comună cu sub 7.000 de locuitori din județul Harghita, informațiile despre lucrări și mai ales perspectivele de deschidere sau nu a unei saline sunt puține.
„E un tabu ce s-a întâmplat, nimeni nu știe nimic”, spune Dan, acum pensionar, turist care bate anual drumul de la Timișoara la Praid. Venea și pentru o cură de salină, și pentru băile de la centrul wellness, unul din punctele de atracție.
Timp de aproape două luni, centrul a fost, de altfel, închis, fiind în apropierea zonei de unde au fost evacuate 50 de gospodării. E redeschis de la final de august „și e mult mai liber”, spune turistul.
În fața uneia dintre casele unde oamenii au fost evacuați, mai mulți bărbați stau la taclale cu un meseriaș. E îmbrăcat în salopetă și, pe cât e de destoinic, pe atât de revoltat de cum s-a lucrat în zonă. E necăjit că nu se mai lucrează și că localnicii nu au fost lăsați ei înșiși să izoleze corespunzător Corundul, după evenimentele din mai.
Domnule, nimic nu s-a lucrat de treabă aici. Suntem oameni ai locului pricepuți, toți localnicii au sărit să ajute și săpam noi ce era nevoie, dar nu ne-au lăsat”, se plânge omul. Lângă el, ceilalți bărbați, s-au întors de o lună din pribegie, după ce au fost evacuați. „Ne-am descurcat cum am putut.”
Discuția are loc la doar câteva zeci de metri de grile de vărsare ale tuburilor corugate, care parcurg câteva sute de metri. Apa strânsă de acestea se deversează tot în Corund, ceea ce poate crea confuzie; rolul real este însă de a evita contactul apei cu craterele formate deasupra minelor vechi și pătrunderea în salină, cum s-a întâmplat la final de mai.
Amintim, în luna iunie, experți români și străini, reuniți la Praid, au convenit că este nevoie de patru tipuri de lucrări pentru prevenirea unor incidente viitoare:
- devierea pârâului Corund, prin tuburi corugate;
- betonarea albiei pârâului;
- devierea pârâului pe albia fosilă (istorică) în afara muntelui de sare;
- realizarea unor acumulări nepermanente în amonte.
De primele două proiecte este responsabil Salrom, iar de celelalte ar urma să se ocupe Apele Române. Până la final de septembrie, doar primul proiect – de instalarea a tuburilor corugate – a fost realizat.
A fost începută și pregătirea lucrărilor de betonare, însă acestea vor putea fi realizate doar după finalizarea unor expertize suplimentare. Motivul e că amplasamentul a fost modificat drastic, după toate intervențiile de urgență, spun reprezentanții Salrom, într-un răspuns transmis Europei Libere și semnat de directorul Dan Dobrea.
Pe șantier nu e, astfel, nimeni, ceea ce nu face decât să-i revolte și mai mult pe localnici.
„Cele două expertize privind zona instabilă sunt în curs de elaborare. Termenul de finalizare a expertizelor este luna octombrie, respectiv noiembrie 2025. Termenul de atribuire şi realizare a proiectării şi execuției lucrărilor va putea fi estimat în funcție de rezultatele expertizelor”, spune conducerea Salrom.
Despre saramura care persistă încă în salină, compania spune că evacuarea acesteia, cel puțin deocamdată, nu este posibilă, întrucât funcționează ca un baraj hidraulic și asigură stabilitatea zonei. Asta chiar dacă există infiltrații de apă dulce, cauzate de scurgere de apă meteorică, de pe versanți, în timpul ploilor, respectiv din unele izvoare subterane. Costurile de evacuare ar fi uriașe și ar crea impact negativ de mediu, adaugă Salrom.
Până acum, compania controlată de Ministerul Economiei a cheltuit circa 6,4 milioane de euro (32 de milioane de lei), fără TVA, pentru lucrările de urgență efectuate, în special montarea tuburilor corugate și începerea betonării. Costurile totale, cu proiectul betonării albiei inclus, vor fi de 10 milioane de euro.
Nu este clar însă cine și cum se va ocupa de lucrări.
Salrom a încredințat chiar înainte de inundarea salinei, în mai 2025, un contract în acest sens, de 1,9 milioane de euro (fără TVA), către două SRL-uri, ING Service și Total Proiect.
Acum, costurile au crescut, fiind necesare lucrări mai ample, astfel că ar putea fi organizată o nouă licitație. Surse din comunitate ne-au precizat că lucrurile trenează.
Partener Industrial SRL a fost în centrul unor controverse deoarece, cu excepția proiectului de la Slănic, nu a avut proiecte de anvergură. Mai mult, pe 11 iunie, când salinitatea Târnavei Mici – al cărei afluent este Corundul – a crescut brusc, președintele Consiliului Județean Harghita, Bíró Barna Botond, a reclamat că asta s-a întâmplat din cauza distrugerii de către firmă a pragurilor de liniștire montate pe pârâul Corund, care ar fi împiedicat scurgerea saramurii în pârâu și, de acolo, în Târnava Mică.
De celelalte două proiecte, convenite la nivel de experți – devierea albiei Corundului pe albia sa istorică și realizarea unor acumulări neperpamenete în zona din amonte de salină – urma să se ocupe Administrația Națională a Apelor Române (ANAR).
Președintele Consiliului Județenea Harghita, Bíró Barna-Botond, a semnalat recent, că filiala din Mureș a instituției – Administrația Bazinală (ABA) Mureș a făcut un studiu de fezabilitate (SF) și chiar un proiect tehnic. Acesta ar fi fost modificat la nivel central de ANAR, afirmă șeful CJ Harghita. Unul din motive l-ar reprezenta costurile ridicate.
„Înțeleg că poate fi o problemă costul dar, dacă vrem să scăpăm de această amenințare pe viitor, trebuie făcut exact ce s-a convenit: devierea pârâului în afara muntelui de sare și barajul cu lac de acumulare temporar, în amonte”, spune șeful CJ Harghita.
Conducerea ANAR afirmă, într-un răspuns transmis Europei Libere, că studiul de fazabilitate și proiectul tehnic realizate de ABA Mureș (în fapt, de o firmă contractată de instituție) nu au fost modificate și urmează să fie aprobate în Comisia Tehnică de la nivel central. O decizie era programată pe 3 octombrie.
Între timp, directorul Salrom, Dan Dobrea, își continuă mandatul la conducerea companiei de stat. Nu a fost inițiată vreo procedură de demitere, spun reprezentanții companiei. Ministrul Economiei, Radu Miruță, menționa la începutul lunii iulie, că a inițiat procedura de demitere a conducerii companiei, întrucât există un prejudiciu clar cauzat de închiderea salinei.
Între timp, Salrom continuă să paseze responsabilitatea evenimentelor de la Praid spre Apele Române și, în premieră, și spre minister. Mai exact, încă din 2007, Guvernul României a inclus minele vechi de la Praid într-una din etapele programului de închidere și ecologizare a minelor din țară, etapă aprobată prin Hotărâre de Guvern, dar nu a fost întreprins niciun demers.
În anexa HG-ului amintit, minele vechi ale salinei Praid figurează într-adevăr în listă, cu un buget estimat, pentru închidere și ecologizare, de 5,3 milioane de lei.
„Noi nu am avut licențe de exploatare niciodată pe acele mine”, spune Salrom, care adaugă că, potrivit legilor în vigoare, ministerul este responsabil să își asigure bugetul pentru închiderea și ecologizarea obiectivelor respective. Europa Liberă a adresat Ministerului Economiei o solicitare suplimentară pe acest subiect, dar nu am primit încă un răspuns.
Reprezentanții Salrom mai afirmă că și-a îndeplinit atribuțiile de protejare a zăcământului și protecție a mediului și că este singura entitate care a investit din venituri proprii, în acest sens, între 2009-2024. A purtat o „corespondență vastă” cu Apele Române, pe tema lucrărilor necesare pentru oprirea infiltrațiilor.
Cu privire la acțiunile de prevenire a inundării salinei Praid, reprezentanții Apelor Române, mai exact Administrația Națională a Apelor Române (ANAR) spun, într-un răspuns transmis Europei Libere și semnat de noul director, Florin-Adrian Ghiță, că „având în vedere contexul și condițiile din perioada respectivă”, instituția și filiala ei din Mureș (ABa Mureș) „a acționat și a făcut tot ce se putea face în limita atribuțiilor și ale cadrului legal.”
Documentul care ar fi trebuit să aducă mai multă lumină în privința situației de la Praid este raportul Corpului de control al prim-ministrului. La început de iunie, toți miniștri prezenți la Praid l-au invocat ca demers lămuritor pentru cine și pentru ce este responsabil.
La patru luni de la inundarea salinei, biroul de comunicare al Guvernului ne-a transmis, pe 27 septembrie, că documentul „se află pe circuitul de avizare.” Ne-a mai precizat că activitatea de control este considerată finalizată „la data aprobării raportului de control de către șeful Corpului de control” și că concluziile vor fi postate – în limita respectării datelor cu caracter personal – pe site-ul Executivului.
Între timp, consecințele dezastrului de la Praid se resimt și astăzi, la peste 80 de kilometri distanță, mai exact în municipiul Târnveni.
Salinitatea Târnavei Mici – de unde provine apa cu care sunt alimentați, după tratarea în stații dedicate, localnicii – a crescut încă de după inundarea salinei, iar la mijloc de iunie, timp de peste zece zile, a explodat. Motiv pentru care alimentarea cu apă a fost sistată complet. La fel s-a întâmplat și în alte patru comune – Băgaciu, Gănești, Adămuș și Fântânele.
Între timp, apa a fost repornită în rețea, dar nu este potabilă, întrucât limitele considerate normale – 0,25 de grame per litru – sunt depășite periodic, mai ales în perioadele ploioase, chiar dacă la Praid nu s-a mai petrecut nimic în plus față de primăvară.
Industria ospitalității din Praid înseamnă peste 150 de unități de cazare, hoteluri și pensiuni, potrivit specialiștilor în domeniu. Unele au și restaurante.
În localitate există și un centru Wellness (al Consiliului Local, administrat însă ca SRL), și ștranduri; unul e operat de Salrom. Salina aducea anual la Praid aproximativ 500.000 de turiști; cei care mergeau la tratament stăteau 7-10 zile.
„Praidul stă destul de bine la capitolul spații de cazare și activități. Față de alte zone din județ însă, turismul local s-a dezvoltat mai mult cantitativ, decât calitativ, existând salina și număr mai mare de turiști. Tot pentru că a existat cerere mare, și prețurile au devenit destul de ridicate, deși calitatea nu era chiar la același nivel”, spune Szabó Károly, ghid turistic și unul din coordonatorii proiectului Visit Harghita, dedicat promovării turismului din județ.
