Despre România, din nefericire, de mai mulţi ani, nu se mai vorbeşte prea mult, dar acesta este mai degrabǎ un lucru bun, pentru cǎ îl putem considera un criteriu al normalizǎrii, în România deci situaţia este normalǎ, afirmă într-un interviu la Radio France Internationale cunoscutul jurnalist de la Liberation, Marc Semo, un foarte bun cunoscător al situației din România despre care scrie din perioada comunistă.
Aspectul negativ este cǎ astǎzi nu ne mai ocupǎm mult de România, deşi în multe privinţe a devenit o ţarǎ model. De exemplu, normele care au fost stabilite în materie de transparenţǎ în viaţa politicǎ sunt foarte avansate. La un moment dat, în Franţa, am preconizat, în urma afacerilor Cahuzac şi conturile sale din Elveţia sǎ procedǎm la controale similare în privinţa parlamentarilor, dar iniţiativa a fost blocatǎ, recunoaște Semo.
TREBUIE SCRISĂ ISTORIA DIN DECEMBRIE 1989
Un moment puternic a fost însǎşi revoluţia din 1989, care este în acelaşi timp o revoluţie şi o loviturǎ de stat. În acelaşi timp, toate marile revoluţii au fost nişte lovituri de stat, începînd cu revoluţia rusǎ. Sǎ spunem totuşi cǎ în România ceea ce ţine de lovitura de stat a fost probabil mai puternic decît ceea ce ţine de revoluţie. Dar ceea ce mǎ frapeazǎ chiar şi acum este cǎ istoria acestui moment încǎ nu s-a scris (eu urmǎresc totuşi indirect actualitatea româneascǎ, întrucît cunoştinţele mele de românǎ sunt modeste). Iatǎ ceva ce mǎ fascineazǎ. Dar acum am ajuns, poate, dupǎ 26 de ani, în momentul cînd devine posibilǎ scrierea istoriei. Pentru cǎ martorii sunt încǎ în viaţǎ. În acelaşi timp… timpul a trecut, deci ei pot povesti lucruri pe care nu le-ar fi povestit imediat dupǎ producerea evenimentelor. Sigur, unii, precum Silviu Brucan, nu mai trǎiesc, dar majoritatea sunt încǎ în viaţǎ şi deci poate cǎ vom ajunge în sfîrşit sǎ ştim mai bine ce s-a întîmplat. Aşa s-a întîmplat şi în Franţa şi în Germania dupǎ al doilea Rǎzboi Mondial, este nevoie de o astfel de perioadǎ de 25 sau de 30 de ani, ca sǎ putem începe în mod veritabil sǎ scriem istoria, spune Semo.
