„Practic, Kovesi a fost numita la PG in pozitia de a controla DNA.Ca procuror la Serviciul de indrumare si control (SIC) cu delegare punctuala de a verifica problematica anticoruptie in tot Ministerul Public, Kovesi poate merge in DNA sa vada care e treaba si sa raporteze Procurorului general, propunand masuri. SIC mai este numita garda pretoriana a Procurorului general. E un serviciu subordonat direct acestuia”, a afirmă jurnalistul Alex Costache pe Facebook.
Alex Costache este cunoscut drept jurnalistul de casă al Laurei Codruța Kovesi, dar și un apropiat al generalului SRI, Dumitru Dumbravă.
El face referire la Garda Pretoriană a Procurorului General.
Numai că Garda Pretoriană nu are o semnificație pozitivă, ci una negativă.
Garda Pretoriană (latină PRÆTORIANI) a fost Poliția Secretă a Imperiului Roman implicată în desemnarea împăraților sau asasinarea lor, inclusiv a liderilor opoziției.
CE SCRIA REVISTA HISTORIA DESPRE GARDA PRETORIANĂ:
Dezvoltându-se din garda de corp personală a suveranului, ea a ajuns să îndeplinească funcţia unei poliţii secrete la Roma. Este semnificativ faptul că mulţi dintre membrii săi au renunţat la uniformele militare pentru haine civile, pentru că acest lucru le permitea să se amestece în mulţime fără să fie observaţi, să culeagă informaţii şi să-i ţină sub observaţie pe potenţialii conducători ai opozanţilor.
Cu mult mai bine plătiţi decât soldaţii romani obişnuiţi, pretorienii au devenit din ce în ce mai influenţi. Conduşi de comandantul lor, Lucius Aelius Sejanus, aceştia şi-au demonstrat nou dobândita importanţă asasinându-i cu cruzime pe toţi potenţialii rivali şi adversari politici ai împăratului Tiberius. Acest act de barbarie i-a transformat pe pretorieni în puterea crucială a Romei şi noii făuritori de împăraţi ai imperiului, rol pe care l-au jucat prima dată în anul 41 d.Hr., când s-au asigurat că la tron este ales Claudius.
Din acel moment, fiecare împărat a trebuit să rămână în relaţii bune cu Garda Pretoriană, garantându-le o parte din prăzile imperiale şi oferindu-le funcţii profitabile când se retrăgeau din activitate. În cel mai rău caz, împăratul risca să fie obligat să facă gesturi de conciliere ori să fie înlăturat de la putere. În timpul războiului civil care a urmat după moartea lui Nero, în anul 69 d.Hr., Garda a avut un rol fundamental pentru a decide cine va fi noul împărat;apoi, pe măsură ce Roma decădea tot mai mult, pretorienii au gravitat în jurul unor împăraţi din ce în ce mai slabi, până când în cele din urmă l-au sprijinit pe candidatul nepotrivit, uzurpatorul Maxentius, care în 312 d.Hr. a suferit o înfrângere zdrobitoare în lupta cu Constantin, la podul Milvian.
De aceea, prima mişcare a noului împărat a fost să desfiinţeze Garda Pretoriană definitiv, declarând că devenise nimic mai mult decât o bandă de trădători pe care nu te poţi bizui.