Jurnalistul german Marcel Fürstenau face pe siteul Deutsche Welle o analiză dură a planurilor politicienilor și serviciilor secrete pentru adoptarea legilor Big Brother. V-aţi întrebat de ce au putut avea loc atentatele oribile de la Paris, în pofida faptului că în Franţa este permisă stocarea în masă a datelor personale, la gramadă, indiferent dacă există sau nu suspiciuni temeinice? întreabă jurnalistul german.
ANALIZA PUBLICATĂ DE DEUTSCHE WELLE:
După fiecare atentat, politicienii şi populiştii solicită instantaneu stocarea datelor personale. Asta deşi metoda s-a dovedit a fi inutilă în lupta contra terorismului. În schimb, toată populaţia devine suspectă.
Sunteţi un om sincer, care respectă legile? Spuneţi întotdeauna adevărul şi plătiţi la timp impozitele? Felicitări. Dumneavoastră sunteţi direct vizat de principiul „cine nu are nimic de ascuns, nu are de ce a se teme”, enunţat de reprezentanţii statului şi alţi adepţi ai stocării datelor personale. Dincolo de faptul că acest enunţ s-a dovedit a fi greşit, mai gândiţi-vă o dată la el: chiar nu aveţi nimic de ascuns? Niciun lucru, niciun gând pe care nu doriţi să-l împărtăşiţi cu toată lumea?
Chiar dacă răspunsul dumneavoastră este „nu”, vă rog să citiţi acest comentariu până la capăt, poate voi reuşi, totuşi, să vă declanşez câteva îndoieli cu privire la rostul stocării datelor personale.
Nu este vreun secret şi nici nu vreau să fac un secret din faptul că sunt de meserie jurnalist. Eu fac parte din categoria celor care au „secrete profesionale”, la fel ca medicii, preoţii sau avocaţii. Noi toţi purtăm, în mod regulat, discuţii confidenţiale, telefonice sau faţă în faţă. În aceste conversaţii este vorba despre afecţiuni grave, nevoi sufleteşti, infracţiuni, investigaţii privind subiecte deosebit de sensibile. „Aşa, şi?”, aţi putea întreba. „Aceste lucruri rămân între noi”.
Daţi-mi voie să vă atrag atenţia că această presupunere nu cadrează câtuşi de puţin cu logica serviciilor secrete. Serviciile vor să împiedice teroriştii să declanşeze atentate. Acest deziderat presupune, chipurile, stocarea tuturor datelor personale ale dumneavoastră şi ale mele, referitoare la conversaţiile telefonice şi traficul de internet.
Sunt suspect pentru că accesez site-uri ale extremei drepte
V-aţi întrebat de ce au putut avea loc atentatele oribile de la Paris, în pofida faptului că în Franţa este permisă stocarea în masă a datelor personale, la gramadă, indiferent dacă există sau nu suspiciuni temeinice? Milioanele de numere de telefon şi adrese IP ale computerelor nu sunt nimic altceva decât niste coloane interminabile de cifre. Dacă anchetatorii vor să afle ceva relevant, trebuie să acceseze conţinutul comunicaţiilor.
În Germania, când serviciile secrete au o suspiciune solidă că cineva pune la cale fapte ilegale, un judecător poate aproba ascultarea telefoanelor celor suspecţi. Această modalitate, conformă în totalitate cu statul de drept, este folosită mai des ca niciodată în era luptei antiteroriste. Astfel, statul reuşeşte să zădărnicească acte teroriste sau alte fapte ilegale.
Acest lucru nu este posibil prin stocarea datelor personale, iniţiativă care, în lupta împotriva terorismului, este lipsită de eficienţă. În schimb, ea reprezintă un pericol enorm la adresa sferei private a oamenilor.
Teoretic este luată în calcul generarea permanentă a unui profil al deplasărilor fiecăruia dintre noi. Pe baza filtrelor şi a cuvintelor cheie, oamenii ajung ţinta serviciilor secrete pentru că au apelat numere de telefon suspecte sau pentru că au vizitat pagini de internet aflate pe lista neagră a serviciilor.
Eu, de pildă, fac aceste lucruri din raţiuni profesionale. O bună parte a activităţii mele jurnalistice o reprezintă subiecte mai puţin plăcute, precum rasismul şi felurite faţete ale terorismului.
Cetăţeanul transparent este deja o realitate
Investigaţiile mele nu se opresc la consultarea paginii electronice a Centrului Federal pentru Cultură Politică. Se întâmplă să sun oameni cu care nu aş ieşi niciodată la o bere, şi care, probabil, sunt monitorizaţi de Autoritatea pentru Protecţia Constituţiei. Din aceste motive, statul mă consideră şi pe mine un potenţial suspect. S-a întâmplat şi să comand pe Internet o carte scrisă de un extremist de dreapta. Am cumpărat-o pentru fiul meu, care trebuia să scrie un referat la şcoală.
Dacă aveţi senzaţia că sunt isteric sau paranoic, vă recomand să lecturaţi studiul efectuat de universitatea americană Stanfort. Subiecţii au acceptat să li se stocheze datele personale pe o perioadă îndelungată de timp. Evaluarea informaţiilor a permis, printre altele, stabilirea condiţiei psihice şi fizice a participanţilor la studiu. Astfel s-a determinat că unii dintre ei se temeau de o sarcină nedorită, în timp ce alţii ar putea suferi, în viitor, de multiplă scleroză sau probleme cardiace. Astfel de date, extrem de sensibile, pot încăpea oricând pe mâini greşite. Ştiri despre furturi digitale de informaţii sensibile sunt la ordinea zilei.
Serios: chiar sunteţi în continuare de acord cu stocarea datelor personale?
