Fostul președinte al CSM Horațius Dumbravă se întreabă, într-o postare publicată pe Facebook, în urma publicării hotărârii Secției pentru procurori după controlului Inspecției Judiciare la DNA și în care se dispun verificări pentru remedierea deficiențelor constatate la nivelul secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, cum pot exista dosare cu suspecți aflați în funcții de demnitate publică de stat ani de zile și să nu fie dată o soluție.
„Am văzut că Secția de procurori a dispus un control în vederea remedierii deficiențelor constatate la nivelul secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție (din DNA — n.r.), mai ales a cauzelor foarte vechi. Nu e intenția mea aici să critic faptul că, totuși, conducerea acestei secții a fost găsită ca fiind eficientă, din moment ce chiar Secția reține în cuprinsul hotărârii că au fost multe cauze ‘lăsate în nelucrare’. Mă refer la o chestiune de ordin general, de altfel constatate în realitate: cum poți să ai dosare cu suspecți aflați în funcții de demnitate publică sau alte funcții ce implică exercițiul autorității de stat (inclusiv judecători sau procurori) ani de zile și să nu dai soluție?”, scrie Horațius Dumbravă.
El adaugă că există dosare în care judecători și procurori sunt suspecți și care încă nu au fost finalizate, fiind o sursă de presiune asupra respectivilor magistrați, întrebându-se dacă noțiunea de prioritate nu există.
„Da, au fost și sunt dosare, spre exemplu, cu judecători și procurori pentru care s-a început urmărirea penală, aceștia având calitatea de suspecți, și care nu au fost finalizate. Dincolo de faptul că astfel de situații de neacceptat sunt o sursă de presiune pentru magistrații în cauză (să ne imaginăm cum și în ce condiții soluționează cauze acești magistrați când se știu suspecți în cauze penale; adică, nu le este afectată oare independența și imparțialitatea prin această teamă difuză indusă de nerezolvarea în ce-i privește a cauzelor cu care a fost sesizat sau s-a sesizat din oficiu DNA?), rămâne întrebarea: de ce se întâmplă asta? A, sunt multe dosare de soluționat? Dar noțiunea de prioritizare nu există? Aici nu discut de soluția care trebuie dată în astfel de dosare care dospesc pe masa unor procurori, ci de consecințele unei astfel de atitudini nu doar în ce-i privește pe cei anchetați, dar și la nivelul opiniei publice”, se întreabă Dumbravă.