de Adriana Stoicescu, judecător
O putem sărbători și în 30 aprilie. Sau 7 iunie.
Iubirea nu are nevoie de o zi…
România nu are nevoie de poezii patriotice și cântece mobilizatoare, ci de grija noastră.
Are nevoie să o protejăm și să o respectăm.
Să o iubim.
Și dacă vi se pare că nu mai știți să iubiți, că în inima voastră împietrită de griji nu mai e loc de iubire de țară, închideți ochii și amintiți-vă…..
Mâinile bătătorite de muncă ale bunicii. Buzele mamei pe fruntea voastră, “măsurând” temperatura cu cel mai de preț instrument, sărutarea maternă, soră cu atingerea divină.
Mirosul de acasă, duminică dimineață, de gogoși pudrate cu zahăr vanilat.
Pita caldă scoasă din cuptorul ăla vechi, din bucătăria de vară.
Cămara plină de murături și dulcețuri și răchia ascunsă bine de bunicul, pentru vremuri grele.
Vinul fiert cu scorțișoară din Ajun.
Orezul cu lapte, supremul desert al duminicii.
Rufele înghețate bocnă, aduse dis de dimineața în cameră, puse pe calorifer, semn că e cazul să te trezești.
Curățenia de dinainte de Sărbători, cu toată familia încolonată, cu sarcini precise, sub supravegherea unicului șef, Bunica.
”Păcălici” și ”Nu te supăra, frate” și ”Flori, fete sau băieți, filme sau cântăreți”.
Vecinii jucând table în fața casei, în serile dogoritoare de vară, cu bătrânii la o vorbă și un șpriț.
Ploaia de vară, cu bulbuci, cu tunete și fulgere și copiii alergând de nebuni prin ploaie, desculți și fericiți.
Și liberi.
Cerul din ziua de Ajun, albastru și plin de promisiuni.
Boboteaza cu gerul ei și cu copiii imuni la frig, înghețați până în măduva oaselor dar imposibil de scos din zăpadă și smulși de pe sănii.
Liturghia de Crăciun și Noaptea de Înviere, cu pruncii îmbrăcați frumos, spălați și dichisiți până în cele mai ascunse cotloane, timorați și uimiți în fața Misterului.
Primele despărțiri și frica de moarte care, cu timpul, devine chiar frecventabilă, pe măsură ce propriul nostru ceas ticăie cu tot mai puțină vlagă…
Copilărie. Rădăcini. Acasă.
Și cum toate astea trebuie să poarte un nume, spuneți-le simplu ROMÂNIA.
Alungați ura și dați-vă mâna.
Sunt infinit mai multe cele ce ne unesc decât cele care ne despart.
Priviți-vă în ochi și veți vedea frumusețe și atât.
Iubiți-vă unii pe alții și veți învăța să o iubiți.
Căci dacă la final vom fi judecați după cât am iubit, fiți siguri că și iubirea de țară va fi un examen obligatoriu întru veșnicie.
La mulți ani!