de Adriana Stoicescu, judecător Tribunalul Timiș
Omul nou, victorios se indreapta spre noi culmi de civilizatie si progres.Determinat, plin de incredere, porneste la o noua lupta. Se suie gratios pe trotineta electrica si, cu pieptul (proaspat epilat, evident) inainte se pregateste sa dea tot ce are mai bun in el, asa cum l-a invatat guru motivational.
Omul nou va naste in eprubeta o lume noua, pe placul sau, modeland-o cu manutele atent hidratate de ultima crema pe baza de nano particule.
Omul nou este nou tocmai pentru ca nu are nevoie de nimic. Isi este siesi suficient.Tot ce este vechi ii repugna.De aceea, dupa ce a terminat lupta cu incalzirea globala, a salvat licuricii de le disparitie, a scapat planeta de vaci, inventand carnea sintetica, mai are de dus o ultima lupta: cu batranii.
Sunt cei mai greu de eliminat. Sunt si cei mai enervanti. Se misca greu, vorbesc rar, ii dor toate. Au pielea zbarcita si provoaca omului nou un sentiment de sila care ii strica zen-ul si ii paraziteaza karma.Pai nu poate el sa scape de vechituri? A terminat-o cu Mozart si Beethoven, l-a distrus pe jalnicul Dante si i-a dat lovitura finala si pateticului de Eminescu. Batranii trebuie sa dispara din lumea omului nou.
De aceea, un ordin de ministru va dispune eutanasierea la implinirea varstei de 60 de ani. Nu, mai bine 55, nu stii ce boli apar in cinci ani. Pana la aparitia ordinului, batranii vor fi luati pe sus din spitale si aruncati la tomberon. De acolo e raspunderea altui minister, nu mai e treaba noastra, nu-i asa…
Victime nevinovate? Nu exista. Precum lupta anticoruptie si lupta pentru suprematia omului nou trebuie sa aduca victime colaterale. Altfel nu e lupta.
Anticoruptia a insemnat oameni care au stat degeaba prin puscarii infecte vreo 2 ani, ca apoi sa fie achitati. Si? Nu a fost bine? Nu am dat noi Europei ideea Parchetului European? Deci, victimele colaterale au fost necesare si benefice.
Ceea ce se intampla in Romania, azi, nu are legatura nici cu Europa nici cu incalzirea globala. Dezastrul nu are legatura cu covidul sau pandemia. Ci cu nesimtirea, cinismul, imbecilitatea unor personaje care, parca, nu au fost crescuti de mame, ci de serpi.
Este consecinta temebelizarii la nivel national. Am ajuns aici pentru ca de zeci de ani nu mai dam o ceapa degerata pe invatamant si uram visceral bunul simt si buna credinta.
Pentru ca am ajuns sa fim obligati sa uram normalitatea. Aceea in care parintii isi educa pruncii in cei 7 ani de acasa, in care copiii isi sprijina parintii si bunicii ajunsi la batranete si neputinta. Aceea in care cununia la Biserica are un Rost.
Si nu cred ca asta e finalul.Cred ca baietii au resurse sa ne surprinda.
