de Adriana Stoicescu, judecător
Dacă regret ceva din perioada București, sunt avocații.
Îmi amintesc cum m-am simțit când a intrat în minuscula sală de la JS1 domnul Profesor Stoica: o biată gâză în fața unui leu.
Mi-era rușine că trebuie să stau pe scaun în timp ce Domnia Sa pleda.
În altă cauză, când Maestrul Corin Dănescu m-a pregătit că urmează să încheie pledoaria, fără să gândesc prea mult, am izbucnit: nu vă grăbiți, vă rog, cu concluziile.
Duelul Doru Costea versus Robert Roșu… l-aș fi prelungit până a doua zi dimineață, dacă era după mine.
Foști judecători ai Înaltei Curți, foști procurori sau avocați de carieră, de la fiecare am învățat mult și am fost recunoscătoare că am avut ocazia să îi ascult.
În scurta mea carieră de avocat, am crescut la umbra unor titani: Bâca, Cernescu, Ruva sau Secoșianu.
Am ascultat fascinată pledoariile Maeștrilor Mircea Stoenescu, Mircea Haitonic, soții Hampu, Dumitru Ganț sau Petrică Pordea.
Apoi, s-a lăsat un pic de liniște prin sălile de judecată… pledoariile, parcă, și-au pierdut farmecul și savoarea.
Dar, de câtva timp, regăsesc în sălile de judecată mici luminițe care au toate șansele să devină Mari.
O nouă generație de avocați, excepțional de bine pregătiți.
Cu bun simț și cultură generală, cu vorbele la ei, cu pledoarii spumoase și la obiect.
Îi surprind cunoscând dosarele în care sunt avocați din oficiu la fel de bine ca pe cele în care sunt apărători aleși.
Tineri care fac profesia din pasiune și asta se simte.
Oameni curați care își înțeleg menirea și care, iată, mă fac să rămân pe baricade, într-o lume din ce în ce mai nebună și mai neconformă cu valorile mele.
Asta e dovada că școala de drept din Timișoara face treabă bună.
Nu îi pot felicita public pe dascălii din penal, că mâine mă trezesc cu vreo sesizare la inspecție, dar le pot mulțumi pentru copiii frumoși pe care i-au crescut, avocați și magistrați deopotrivă, prietenilor mei Lavinia Tec și Cristian Clipa, Claudiei Roșu și Florinei Popa, soților Bercea.
Și mai sunt atât de mulți, alături de care am pornit pe drumul ăsta anevoios al Justiției, în urmă cu, nu-i așa, câțiva anișori.
Nu îmi laud tinerii colegi magistrați, de care sunt foarte mândră, pentru că voi fi acuzată de subiectivism.
Dar da, acești ”posesori de salarii nesimțite, prost pregătiți, corupți și infatuați, viitori pensionari speciali” , așa cum ne văd pe toți deontologii de pe FB, fac tot ce depind de ei ca țara asta să nu se ducă pe copcă.
Nu știu alții cum sunt, dar eu încă sper….
