de Adriana Stoicescu, judecător
O banală opinie
Numirea procurorilor șefi este o treabă eminamente politică: propunerea ministrului justiției-om politic, aviz doar consultativ al Secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, lovitura finală a președintelui-om politic.
Disperarea și strigătele de durere ale ”oamenilor noi”, mizeriile și noroiul aruncate spre președinte, nu au legătură DOAR cu procurorii și numirea șefilor, ci cu ținta finală, modificarea legislației ce reglementează alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii și numirea președintelui ICCJ.
Într-un fel sau altul, declarația de independență a președintelui este un semnal de alarmă că acesta ar putea fi extras din zona de influență a progresiștilor și, Doamne ferește, să o ia pe arătură definitiv, fără să finalizeze distrugerea puterii judecătorești, așa cum se dorește.
Căci, dacă mai era vreun dubiu, scopul final al asaltului clasei politice, în ansamblul ei, este subjugarea judecătorilor.
Pentru asta au nevoie, ca de aer, de modificarea legislației.
Alegerea membrilor CSM în așa fel încât controlul pe judecători să devină real și să fie doar în curtea politicului, modificarea modalității de numire a președintelui ICCJ în așa fel încât același actor politic, prin președinte, să poată avea ultimul cuvânt.
Ce omit papagalii cu pretenții este că, în rândul juzilor, numărul celor care gândesc este infinit mai mare decât cred ei , iar numărul celor curajoși crește, pe zi ce trece, ca Făt Frumos din povești, hrănit cu lapte matern….
Și nu vorbesc de ”eroii” Recorder, care sunt curajoși la comandă și cu un script sub nas, ci de amărâții care muncesc în sedii ce cad peste ei, pline de mucegai, insalubre și reci.
De fraierii care zac îngropați în dosare, urmăriți de blestemele și urletele urangutanilor care știu totul despre hoți și prescripție.
De cei tăcuți, care se trezesc zilnic la 5 să prindă un microbuz sau tren, să nu întârzie la ședință, că iar se trezesc cu vreo sesizare la inspecție.
Băieți curcubeiști, nu vă mai amăgiți!
Dacă în urmă cu 10 ani eram vreo 4,5 amețite care urlam la lună, precum vârcolacul, cu DNA de rit vechi pe urmele noastre, gata-gata să ne ”lege” pentru crima de control judiciar, azi, Slavă Domnului, suntem mulți, mult mai mulți, cei care nu acceptăm jugul.
Nu știu ce e în mintea președintelui, dar sper să asculte de gruparea deșteaptă din rândul băieților cu ochi deschiși la culoare, care, bănuiesc, l-au sfătuit discret și acum.
Sper să asculte de cei care încă mai au toate țiglele pe casă, neciobite și colorate în stilul clasic, nu varianta curcubeu.
Și sper că aceștia îi vor explica, îi vor face scheme, îi vor desena, dacă trebuie, că un STAT înseamnă 3 puteri distincte.
Că un STAT înseamnă putere judecătorească pe picioarele ei, nu imobilizată în ghips, cu o cască pe cap și un căluș în gură.
Și sper că va înțelege ‘mnealui că, în momentul ăsta, ceea ce creaturile isterice, care până mai ieri îl venerau, numesc gașca Savonea, e muuult mai mare decât cred ei și singura capabilă să țină pe drumul drept bărcuța asta toată găurită, fără cârmă, cu echipaj mort de foame dar ușor afumat de la țuica furată din ultimul port vizitat, numită Stat roman.
