de Adriana Stoicescu, judecător, Tribunalul Timiș
Nota redacției: Doamna judecător a fost, din nou, blocată 30 de zile pe Facebook
Moartea se vinde bine.
Asociata filmului sau vreunui articol obscur, moartea ne face, brusc, atenti.
Curiosi si impertinenti, navalim si tulburam un mister de neinteles, doar pentru ca suntem convinsi ca de noi e foarte departe.
Moartea nu e cool. Moartea nu e o afacere profitabila.
Moartea nu e frumoasa.
Insa, singura Moarte datatoarea de viata, incet incet, ne lasa reci….
Moartea a reusit sa fie pusa la colt, o singura data, dintr-o imensa si neinteleasa iubire, devenind astfel, datatoare de viata.
Dumnezeu ne iubeste nepermis de mult. Si neinteles de mult, pentru noi, mici gaze care se iubesc doar pe sine.
Dumnezeu a vrut sa ne iubeasca si mai mult si pentru asta si-a dat seama ca trebuie sa devina unul ca noi.
Si asa S-a facut Trup.
A trait El, om simplu, traind ce traim cu totii: minciuna si tradare, dezamagiri si iubire falsa, prietenii de covenienta.
Si Si-a dat seama ca nici asa nu ne iubeste suficient.
Si a ales moartea, ca sa traiasca pe deplin suferinta, stiind ca numai asa ne va arata cat de mult ne iubeste.
Lemnul si spinii, cuiele si otetul sunt declaratiile de dragoste ale Creatorului iubirii.
Sangele ce curge de pe Cruce este doar un suvoi de Iubire neinteleasa si neimpartasita.
Pentru ca, dupa 2000 de ani, tot nu intelegem de ce ne iubeste atat.
Dupa 2000 de ani suntem din ce in ce mai incapabili sa impartasim cu El iubirea.
A murit pe Cruce pentru ca noi sa intelegem ca suferinta e izbavitoare, ca poti cladi o lume pe o picatura de sange.
Ca iubirea adevarata nu inseamna distractie si rasete tampe, ci profunzime si tacere.
Dumnezeu a preferat sa Isi vada Fiul rastignit in loc sa ne piarda.
Noi preferam sa Il rastignim si sa Il ucidem in fiecare clipa in loc sa Il iubim.
Pentru ca a-L iubi inseamna a ne iubi unii pe altii asa cum ne-a iubit El.
Invierea nu este altceva decat declaratia de dragoste a unui Dumnezeu mult prea iertator si rabdator, ce ne asteapta, an de an, in Lumanarea aprinsa, plin de speranta ca noi, la randul nostru, vom invia.
Vom invia din moartea noastra cea de toate zilele pentru a ne intoarce smeriti si fericiti, plini de iubire, la El.
Hristos a inviat!
