de Adriana Stoicescu, judecător Tribunalul Timiș
Imi cer iertare celui caruia i-am promis ca nu mai scriu, dar cuvintele nu mai asculta de mine…..
Suntem un popor bolnav de ura.Nu cred ca exista pe lumea asta un popor care sa se urasca asa cum o face poporul roman. Si nu, nu e vorba de partide sau de vaccin, de fotbal sau tenis. Avem ceva stricat, defect in fiinta noastra.Uram tot ce e romanesc, blestemam tot ce e romanesc, dezavuam tot ce e romanesc.De secole ne preocupa numai si numai capra vecinului. Cum ar fi sa moara mai repede ? Mai dureros ?
Nici pe noi nu ne iubim, cum am putea sa il iubim pe cel de langa noi ? Cum am putea sa construim ceva? Cum sa lasi ceva durabil in urma ta cand de dimineata pana seara esti preocupat sa il urasti pe cel de langa tine?
Au fost turcii si rusii de vina, americanii care nu mai veneau, dar niciodata nu ne-am gandit sa punem mana de la mana si sa contruim NOI ceva.Sa lasam deoparte ce ne desparte si sa privim la ce avem in comun.O TARA.Stam cu mana intinsa, popor ingenunchiat, obisnuit cu starea de sclav, apoi ne miram ca nu avem nimic.
Oameni cu scoala ies si urla unii la altii cu o furie explicabila, probabil, doar de psihiatrii.Nu avem nici cea mai mica idee despre empatie, despre a asculta problemele celui de langa noi, despre a tacea, pur si simplu, chiar si atunci cand avem dreptate.Urlam pe toate gardurile ca suntem credinciosi dar obrazul nu il intoarcem niciodata.
Avem o fudulie gretoasa in noi, care vine doar din complexul de inferioritate al unui popor caruia i s-a spus si i se spune ca nu poate. Dupa ce decenii intregi nu a avut voie.Romania duhneste.A ura si neputinta, a dispret si rautate.Inceremenita intr-un proiect care nu este al ei, Romania va disparea, distrusa bucata cu bucata de romani.Nu avem nevoie de virusii lor, ii avem pe ai nostri.Vaccinul se cheama iubire de tara, dar noi avem bicarbonatul de sodiu….