de Adriana Stoicescu, judecător
Prin urbe s-a învăţat un nou cuvânt : femicidul.
Şi a început psihoza.
Toţi au explicaţii, toţi au soluţii.
Nu, majorarea pedepselor NU e o soluţie.
Educaţie e soluţia.
Cât timp fetele cresc cu ideea că trebuie să se mărite „bine”, va exista femicid.
Cât timp vor fi învăţate că doar banii soţului contează în viaţă, nu şcoala, va exista femicid.
Cât timp vor vedea reclama la video chat şi cu bănişorii pe care îi pot câştiga făcând asta, va exista femicid.
Cât timp vor pleca prin ţări străine să lucreze ca dansatoare, cu un tip cunoscut pe net, doar ca să câştige rapid şi simplu nişte bani, va exista femicid.
Cât timp vor creşte în familii în care “bătaia e ruptă din rai”, în care ”nu e băiat rău, am greşit şi eu”,”a fost doar o palmă”, „l-am iertat”, va exista femicid.
Când victima unui şir lung de bătăi şi umilinţe vine în faţa ta, ultimă instanţă, şi îţi spune că îl iartă, că il vrea acasă pentru că, nu-i aşa, e tatăl copiilor şi nu se descurcă singură şi, da, îl iubeşte, tu, judecător, ce poţi să faci ?
Când are nu ştiu câte ordine de protecţie şi apoi îl iartă, tu ce poţi să faci ?
Când a avut paza poliţiei în faţa casei şi apoi afli că se vede pe ascuns cu el pentru că îl iubeşte, tu ce să faci ?
Avântul uluitor al agresorilor se datorează şi pasivităţii, în mare parte din cazuri, a Statului, care are la bază principiul mioritic, „ştie ea de ce a primit-o” dar are ca rădăcina principală mentalitatea imbecilă a unui popor care o ţine una şi bună : o palmă nu a omorât pe nimeni.
Desigur, o pleiadă de specialişti îşi va da cu părerea, unii chiar cu ea de pereţi.
Vor fi implicaţi tot felul de guru care nu au vorbit în viaţa lor cu o femeie abuzată şi vor găsi soluţii demne de proiecte megalomanice şi mâncătoare de bani.
Şi nimic nu se va rezolva, căci suntem ţara proiectelor “de anvergură”, niciodată terminate, cu panglici tăiate, în ritm de marş vesel şi vioi, cu degustări de pâine şi sare.
Au majorat pedepse la infracţiuni de tot felul, inutil, după cum se va vedea, căci cel crescut cu „eu te-am făcut, eu te omor”, nu va fi niciodată capabil să gândească altfel.
Suntem încă ţara în care bărbatul munceşte, iar femeie îi este slugă, iar un astfel de specimen inferior, mai puţin important decât văcuţa din bătătură, trebuie doar hrănit şi ţinut în frâu.
Prin orice mijloace.
Iar nouă, judecătorilor, nu ne rămâne decât să ne rugăm să nu le vedem ca următoare victime, la ştirile de la ora 5, când nişte brave reporteriţe vor spune că, desigur, justiţia nu îşi face treaba……
