Dintre știrile și prostiile care năvălesc zilnic în redacție, am pus la păstrare cîteva citate aparținînd inodorului personaj al Camerei de Comerț şi Industrie a României. Ce l-o fi apucat pe dolofanul nostru din fruntea CCIR să iasă la rampă atît de hotărît? Si nu cu cine știe ce luminăție economico-finaciară, ci cu o critică dură la adresa guvernului Dăncilă! Culmea, Mihai Daraban a fost membru PSD, fiind la un moment dat șeful organizației de tineret. El este băiatul directorului Șantierului Naval Constanța, și el fost PSDR-ist. Probabil că ”papa” i-a făcut pîrtie în noul partid numit PSD în care Mihai Daraban a ocupat și funcția de șef al Organizației Județene de Tineret, din care funcție a fost înlocuit de un alt personaj al Dobrogei. Adică de Radu Mazăre, scrie Cornel Nistorescu în Cotidianul.
CE MAI AFIRMĂ NISTORESCU:
Mihai Daraban a fost și directorul unui grup de firme Histria, aparținînd omului de afaceri Gelu Bosînceanu, unul din pilonii lui Traian Băsescu pe Litoral. Cum a ajuns Mihai Daraban să ocupe scaunul de președinte al CCIR, după ce Mihail Vlasov transformase CCIR într-o afacere personală, într-un soi de club-cazinou al liberalilor? Greu de răspuns, cîtă vreme în CCIR pentru a-și atinge scopul s-au adunat și amante, și pile politice (de obicei liberale) și fiice și nepoate, și servicii secrete și acoperiți dubioși. Cert este că, de la instalarea sa din iunie 2014, Mihai Daraban a fost un fel de apă sfințită. A plătit reclama la televiziuni la care să mai apară ca invitat, a organizat călătorii și schimburi de experiență, fiind un soi de călător stil Klaus Iohannis. Nimeni nu putea să-i zică, ”un te duci, tu, mielule”, căci cooperări și colaborări economice ar fi putut fi justificate și dacă ar fi mers la o bilaterală pe Marte sau la Camera Maimuțelor din Guyana Britanică.
Mihai Daraban are cîteva ”merite”! A prilejuit apariția la microfon a unor polticieni pe care nici Dracul nu i-ar fi băgat în seamă, a organizat cele mai plictisitoare reuniuni și dezbateri pe teme economice și, în cei cinci ani de președinție, (vedeți cite kilograme ca de Crăciun a luat în plus!) nu a izbutit să determine nici o influență importantă în economie. Mai întîi să recapitulăm care este misiunea CCIR, citez:
”Susține comunitatea de business și interesele acesteia prin demersuri specific de reprezentare și advocacy, concretizate printr-un dialog deschis cu autoritățile administrației publice, mediul asociativ și organismele internaționale publice și private”.
A susținut comunitatea de business pînă n-a mai putut ! Că Mihai Daraban a vorbit cu și prin toată lumea, poate chiar cu majoritatea camerelor de comerț de pe glob nu am nici o îndoială. Folosul este însă nesemnificativ, ca să nu zicem nul.
De ce? Camera de Comerț a României era paralizată de pe vremea lui Mihai Vlasov și a Alinei Gorghiu, de pe vremea Rolls Roice-ului CCIR, cel care trăda viața de nababi a șefilor din clădirea de pe malul Dâmboviței.
Ce misiune a avut Mihail Vlasov? Aceeași ca și Mihai Dărăban! Iar acesta învîrte cam aceleași lucruri ca și Vlasov. De aceea răbufnirea critică la adresa guvernului Dăncilă este cu atît mai surprinzătoare.
Cîtă vreme CCIR este prin lege ”un factor de moderație între decidentul politic și mediul privat, fiind pe deplin angajată în conturarea și influențarea politicilor publice de susținere a antreprenoriatului și a mediului de afaceri, menite să stimuleze dezvoltarea și competitivitatea companiilor și dinamizarea nivelului investițiilor”, Mihai Daraban ar fi trebuit să nu joace rolul de ciomag politic al președintelui Iohannis, bun de bumbăcit guvernul PSD.
De la instalarea președintelui Klaus Iohannis, Mihai Daraban n-a fost mai mult decît un elegant deschizător de uși sau un organizator de evenimente la care președintele să își verse înțelepciunea. Probabil că între cei doi s-a cimentat o relație care poate veni pe filiera Traian Băsescu sau pe celelalte cîteva cărări ale Domnului. Oricum, reacția violentă a lui Mihai Daraban trebuie privită cu lupa. Cu siguranță, el nu face parte din categoria celor care sunt gata să își piardă postul de dragul unui principiu sau al unui adevăr. S-ar fi sacrificat de dragul capitalului și firmelor românești și n-ar fi scos pe gură propozițiile pe care le reproduc mai jos:
„Am asistat la foarte multe ocazii când capitalul românesc era descalificat din primul paragraf pentru că erau condiţii fie de cifră de afaceri, fie de experienţă anterioară, unde nu aveam cum să ne calificăm. (..) Am luat foc la propriu şi la figurat în momentul anului 2017, când am văzut un atac deşănţat asupra capitalului străin din România. Trebuie să conştientizăm, să fim realişti şi să ştim că acest capital a adus stabilitatea macroeconomică a României”.
Nu am nici o îndoială că Mihai Daraban este genul de om care răspunde la mai multe comenzi și care afirmă și susține tot ce este nevoie, uneori fără să gîndească. El este autorul unei fraze care îl privește și pe dînsul și pe cei din echipa sa de la CCIR:
„Trebuie să punem România la muncă. Ne-a spus Eurostatul acum trei săptămâni că 1,68 de milioane de oameni între 18 şi 60 de ani din România nu au muncit niciodată.”
Dacă am pune CCIR la muncă, dacă Mihai Daraban ar alerga mai mult în folosul membrilor CCR și ar mai slăbi puțin, cu siguranță că tîrgurile și expozițiile românești n-ar fi atît de anemice, de dezordonate, de mediocre, de îngălate chiar.
Dacă Mihai Daraban ar fi mai mult decît un păpușat, CCIR ar juca un rol mai de dai Doamne în creșterea economiei românești.
De cite ori îl văd la televizor mă aștept să apară și Toma Caragiu îmbrăcat milițian, de parcă s-ar derula o secvență dintr-un film vechi cu iz de actulitate.
