Ministrul Justiției – care nici nu e clar cît de ministru mai e -, Ana Birchall, se postează vertiginos în pielea unui personaj înconjurat de semne mari de întrebare. În ultimele zile, mai ales, ele s-au înmulțit și nasc întrebarea firească: ce jocuri bizare se fac pe axa Birchall-SUA?
”Am fost onorată să particip la recepția oferită de Ambasada SUA în România dedicată prietenilor și colegilor din sistemul judiciar. Cu această ocazie am subliniat că România este un aliat apropiat al SUA și că ne dorim dezvoltarea, aprofundarea și consolidarea parteneriatului nostru strategic, inclusiv în domeniul cooperării judiciare. România acordă o importanță deosebită cooperării cu SUA în domeniul aplicării legii, care, împreună cu dimensiunea economică și de securitate, sunt subiecte prioritare din perspectiva Parteneriatului strategic România – SUA. Totodată, am reafirmat că suntem pregătiți să continuăm consolidarea legilor anticorupție și a statului de drept. Mulțumiri tuturor celor din România și SUA, implicați în combaterea corupției, a traficului de persoane, a crimei organizate, a infracțiunlor informatice, asigurând astfel domnia legii”.
Textul de mai sus a apărut ieri pe pagina de Facebook a Anei Birchall, însoțit și de o fotografie de la ambasada SUA. Numai că, ciudățenie fără precedent, nici pagina de Facebook a ambasadei, nici cea oficială nu suflă o vorbuliță pe această temă. Asta în condițiile în care ambasada simte nevoia să puncteze pe Facebook chestiuni mult mai importante cum ar fi împlinirea a 116 ani de cînd americanii au inventat cornetul de înghețată. Ce fel de recepție ”dedicată prietenilor din sistemul judiciar” au organizat americanii pe șest, în sensul că nici n-am fi aflat de ea fără postarea ministrului? De cînd diplomații străini fac chefuri amicale cu oamenii din sistemul de justiție, al căror cod etic le recomandă mare atenție în selectarea petrecerilor la care să participe? Pe ce criterii și cu ce scop sunt organizate asemenea agape de nivel înalt? Și cine sunt cei care au participat din partea Justiției noastre, în afara de ministrul remaniat săptămînile trecute, pentru că în fotografie nu prea se întrevăd figuri cunoscute? Și de ce lipsesc din poza de grup numerele 1 și 2 din ierarhia ambasadei, Hans Klemm și Abigail Rupp?
Un alt mister este vizita în SUA a Anei Birchall, la invitația omologului său american, William Barr, făcută în august și care trebuia să aibă loc în septembrie. Suntem în octombrie și nu există informații că Birchall ar mai fi ajuns în SUA. Și nici nu s-a mai auzit ceva despre respectiva întrevedere. Unii ar argumenta prin faptul că soarta lui Birchall la minister a fost decisă între timp de CCR, în sensul că ea va fi revocată din funcție la un moment de către președinte, dar asta nu a împiedicat ambasada SUA, iată, să o invite la recepția de ieri, în calitate de ministru.
Cine și de ce ar rata asemenea ocazie, în locul Anei Birchall?
Tot ieri a explodat în media informația că numele soțului Anei Birchall apare în agenda personală a miliardarului pedofil Jeffrey Epstein, un susținător al democraților, care s-a sinucis, cu sau fără ghilimele, în august, în arestul poliției americane. În presa americană, lista de personaje a apărut pe la jumătatea lunii august, cu doar cîteva zile înainte ca Birchall să fie invitată, hodoronc-tronc, în SUA de către procurorul general William Barr. Simplă coincidență? Azi face valuri altă știre, difuzată de Washington Post: același William Barr e acuzat că a avut, în ultima vreme, contacte discrete cu oficiali din mai multe țări în scopul colectării de informații despre ancheta împotriva lui Donald Trump. Contacte facilitate uneori chiar de către Trump.
O fi și România printre țările de unde Barr a avut misiunea să colecteze asemenea informații despre o anchetă care poate duce la demiterea președintelui SUA din funcție? Mai mult ca sigur, avînd în vedere că acesta a venit în țara noastră în iunie și s-a văzut cu Klaus Iohannis și cu aceeași Ana Birchall. De aici, ipoteza că reacția promptă a lui Barr la remanierea Anei Birchall nu era motivată de grija pentru anticorupția de la noi, ci de teama scurtcircuitării fluxului informațional de care e interesat Trump.
Una peste alta, pînă vom primi răspunsuri concrete rămînem doar cu întrebările, dar un lucru e sigur: miza jocului e mult mai mare decît ne imaginăm acum.
