Jocul Turciei cu NATO

1. Cum reacţionează NATO la evoluţiile din Turcia?

SUA trimit în Turcia militarul cu rangul cel mai înalt pentru a limita pagubele produse în relaţiile dintre Washington, Ankara şi restul NATO. Şeful Marelui Stat Major Interarme al SUA, Joseph Dunford, a dat asigurări că ţara sa se va implica în continuare pentru mai multă democraţie în Turcia. De asemenea, el a condamnat tentativa de lovitură de stat militară.

Acelaşi lucru făcuse şi secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, la doar două zile după puciul eşuat, în cadrul unei convorbiri telefonice avute cu preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Stoltenberg declarase de asemenea că Turcia trebuie să respecte propria ordine democratică, statul de drept şi drepturile omului.

Guvernul de la Ankara nu este deloc încântat de această solidaritate, pe care o consideră ezitantă. Erdogan a cerut el însuşi vizite în Turcia ale unor politicieni de rang înalt. „Epurarea” armatei turce de militari implicaţi în lovitura de stat nu a fost până acum comentată oficial de NATO. De la Bruxelles, alianţa a comunicat doar că fiecare stat membru are dreptul să-şi înlocuiască propriii militari în structurile de comandă ale NATO.

Cartierul General al NATO din Bruxelles. În prim plan drapelul Turciei, ţară membră din 1952

2. Doar statele democratice pot face parte din NATO?

În preambulul acordului NATO se face referire între altele la valori şi fundamente democratice. Totuşi, în timpul Războiului Rece nu exista o sensibilitate atât de mare în cadrul alianţei. Portugalia era guvernată în 1949, când a devenit membră fondatoare a alianţei, de un dictator. În plus, în decursul istoriei NATO, şi Grecia şi Turcia au fost temporar conduse de armată.

De la încheierea Războiului Rece, la începutul anilor ’90, se pune un accent mai mare pe valorile politice comune ale NATO. Cu precădere noilor membri ai alianţei li s-a cerut să fie state democratice de drept. Dar NATO are o structură politică mult mai laxă decât UE, de pildă. Ţările membre Grecia şi Turcia sunt în continuare foarte neîncrezătoare una faţă de cealaltă din cauza conflictului cipriot. După ocuparea părţii de nord a Ciprului de către armata turcă, în 1974, SUA a impus Turciei un embargo pentru livrările de arme, în ciuda faptului că ţara rămăsese un partener în cadrul NATO.

3. Cât de importantă e Turcia pentru NATO?

Aviaţia americană întreţine la Incirlik, în apropierea oraşului Adana, o bază aeriană de proporţii, cu aproximativ 2000 de militari. Baza este folosită pentru raiduri de bombardament asupra bazelor Statului Islamic (SI) din Siria şi Irak. Incirlik a jucat un rol de primă mărime şi în timpul războaielor din Golful Persic şi al misiunii NATO din Afganistan. Tot în aceeaşi bază sunt staţionaţi provizoriu în prezent 250 de militari ai armatei germane, dotaţi cu avioane de recunoaştere de tip „Tornado” şi un avion-cisternă pentru alimentare în zbor.

Incirlik nu este o bază a NATO. O asemenea bază există însă în metropola-port Izmir din vestul Turciei. Acolo îşi desfăşoară activitatea unul din cele cinci Cartiere Generale ale NATO, responsabil pentru operaţiuni de mai mare amploare ale forţelor terestre şi pentru coordonarea lor. Acest Cartier General, prescurtat LANDCOM, este subordonat comandantului suprem al trupelor NATO în Europa. În plus, la Izmir se află o altă bază aeriană importantă a armatei SUA.

În total, se estimează că există pe teritoriul Turciei 20 de baze şi obiective militare folosite parţial şi de NATO. Armata turcă este a doua ca mărime din NATO, după cea a SUA. Militarii turci au participat până acum la toate operaţiunile NATO din Afganistan, Balcani, Siria sau Libia. În plus, NATO a instalat de curând în Turcia un radar pentru protecţie antirachetă.

Din perspectivă geopolitică, Turcia – ţară aflată pe flancul de sud-est, învecinat cu focarele de criză din Orientul Apropiat şi Marea Neagră – are o importanţă aparte, susţin experţii militari. Dar această importanţă nu trebuie supraapreciată, consideră fostul şef al Comisiei Militare a NATO, generalul german în retragere, Harald Kujat. Turcia a fost mereu un aliat pe care partenerii nu s-au putut baza în proporţie de 100%, a declarat recent Kujat pentru postul public de radio Deutschlandfunk. Şi în lupta contra SI, rolul Turciei a fost la început mai degrabă „dubios”, a afirmat el.

4. Posibil conflict legat de baza aeriană Incirlik?

Preşedintele Erdogan cere răspicat SUA extrădarea predicatorului Fethullah Gülen, pe care-l face responsabil pentru tentativa de lovitură de stat. Administraţia americană a promis că va analiza cererea de extrădare de îndată ce Turcia îi furnizează dovezi credibile în acest sens. Gülen, care trăieşte în SUA, susţine sus şi tare că nu are nicio legătură cu puciştii.

Turcia a dat SUA dreptul să folosească baza de la Incirlik pentru atacuri împotriva SI abia cu doi ani în urmă. Şi ar putea folosi acum această permisiune ca monedă de schimb pentru extrădarea lui Gülen. Guvernul de la Ankara este de asemenea nemulţumit că SUA sprijină în lupta contra SI în Siria şi grupări kurde, pe care partea turcă le consideră entităţi teroriste.

Turcia are nemulţumiri legate şi de un alt partener din NATO, anume de Germania. Este vorba de rezoluţia adoptată de Bundestag, de condamnare a genocidului din Armenia. Parlamentul de la Berlin a criticat genocidul comis în urmă cu 100 de ani de Imperiul Otoman, ceea ce, în accepţiunea Turciei, constituie un atac. Drept urmare, guvernul Erdogan nu le permite în prezent deputaţilor germani să-i viziteze pe militarii Bundeswehr staţionaţi la Incirlik. Dacă Ankara nu va abandona curând această poziţie de refuz, este posibil ca Bundestag-ul să decidă retragerea militarilor germani din Turcia.

5. Poate NATO să forţeze Turcia sau s-o excludă din alianţă?

Acordul NATO nu conţine nici posibilitatea excluderii din alianţă, nici sancţiuni şi nici proceduri de excludere. Tratatul de la Washington nu poate fi denunţat decât de însuşi statul partener în cauză. Structurile de conducere ale NATO din Bruxelles nu pot decât să facă presiuni politice asupra Turciei, în aşa fel încât ţara să acţioneze conform principiilor statului de drept şi să nu abuzeze de starea de necesitate.

Importanţa şi capacitatea de luptă ale armatei turce în cadrul NATO se vor diminua după tentativa de lovitură de stat, consideră fostul comandant suprem al trupelor NATO din Europa, James Stavridis. „Din păcate accentul se va pune probabil după puci pe afacerile interne ale militarilor, pe nesfârşite anchete şi verificări ale loialităţii”, a declarat amiralul în retragere într-o analiză publicată de portalul online „Foreign Policy”.

Armata turcă va depune eforturi pentru a-şi menţine poziţia în stat. „Această luptă va avea efect paralizant asupra capacităţii de execuţie a unor misiuni militare. Unele activităţi la baza din Incirlik vor continua, dar cooperarea cu Turcia este în mare parte încheţată pe numeroase canale ale NATO şi americane”, a avertizat Stavridis.