Artist al Poporului din Ucraina, lector la Academia de Estradă şi Circ din Kiev, Cetăţean de Onoare al oraşului Cernăuţi, originar din Tereblecea, raionul Hliboca, Ivo BOBUL a devenit vocea de aur a Ucrainei.
„Mi s-a spus nu o dată că trebuie să-mi schimb naţionalitatea, fiindcă sunt român, dar nu m-am dezis de mamă, de străbuni. Ştiu că oamenii mă iubesc, îmi strâng mâna, mulţumindu-mi pentru cântece. Pentru mine aceasta e cea mai mare fericire. Cu toate că am trecut prin multe greutăţi, Dumnezeu m-a ajutat să devin ceea ce sunt, doar el şi eu, cu propriile forţe şi voinţă, prin muncă zilnică, mai întâi pe şantierul de construcţii, apoi în domeniul muzicii. Şi de aceea nu sunt dator nimănui cu nimic, doar Domnului şi bunilor mei părinţi, să le fie ţărâna uşoară”, a spus la împlinirea vârstei de 70 de ani conform Zorile Bucovinei.
„Mă atrag locurile natale, unde am văzut lumina zilei şi adeseori vin la mormântul părinţilor, la sora bolnavă. Dacă cineva îmi cere ajutor sau să le cânt pe gratis, nicicând nu refuz, însă nu înţeleg de ce se întâmplă asemenea lucruri, de ce sunt apreciat de cei străini, însă ai mei din raionul Hliboca mă ignorează. Oare e atât de greu să vină la soră-mea bolnavă, la Tereblecea, să se intereseze poate are nevoie de ceva, doar nu-s nici eu Dumnezeu. Aş dori ca bucovinenii să înveţe să-şi preţuiască talentele, să se mândrească că au astfel de artişti, cântăreţi, scriitori, poeţi talentaţi. Mă iertaţi că spun adevărul, însă o fac pentru că îi iubesc şi aş vrea ca şi ei să-mi răspundeţi cu aceeaşi dragoste”, a mai spus el.
Ora de vârf în cariera celui mai talentat cântăreţ din Ucraina bate în 1982, Ivo BOBUL are un succes răsunător – culege laurii Festivalului Internaţional ”Zorii Crimeii” ce s-a desfăşurat în or. Yalta, fiind desemnat ca cel mai bun interpret din lagărul ţărilor socialiste. În acel moment decisiv au venit să-l susţină copământeanca Sofia Rotaru şi cântăreţul rus Iosif Kobzon. Profitând de acest noroc, tânărul Ivo se avântă dincolo de tot ce-i lumesc şi efemer, purtând în suflet dorinţa unei profunde dăruiri muzicii şi oamenilor, care îi adoră cântecul, vocea, a mai scris Zorile Bucovinei.