Premierul Ludovic Orban are derapaje din ce în ce mai grave, semn că ori a început să cedeze la stres ori intră tot mai mult în pielea unui dictator autentic, la braț cu partenerul de la Cotroceni, Klaus Iohannis. Cel care tocmai a transmis românilor că sunt proști dacă au oarece rezerve față de pandemie. Orban a recurs azi la o formulă sinistră, declarînd pentru News.ro că Avocatul Poporului este, de fapt, Dușmanul Poporului, o sintagmă care a făcut carieră în regimul lui Lenin și Stalin, scrie Inpolitics.
”În ultimele luni, instituţia Avocatului Poporului are nişte atitudini şi acţiuni care o transformă nu în Avocatul Poporului ci în Duşmanul Poporului. Vă readuc aminte numai ce a făcut adjunctul Avocatului Poporului transmiţând o adresă în care să îi oblige pe directorii de spital în care au fost trataţi pacienţii bolnavi de COVID să anunţe că sunt instituţii cercetate pentru tortură, încercând să transforme tot personalul care a luptat în prima linie pentru tratarea persoanelor infectate, care şi-a pus în pericol chiar sănătatea, viaţa lor şi a familiilor lor în torţionari. Este ruşinos ceea ce se întâmplă”, a afirmat Ludovic Orban potrivit News.ro, întrebat fiind ce părere are despre demersul Avocatului Poporului care cere ca elevii care dau examene să nu fie termoscanaţi.
Ce înseamnă eticheta de Dușman al Poporului? Să dăm cuvîntul unui politolog de top și stîlp al dreptei, Vladimir Tismăneanu.
Care explica, în decembrie 2018, într-un editorial difuzat de Europa liberă:
”Categoria de „dușman al poporului” face parte din lexicul totalitar. Pentru Maximilien Robespierre, eliminarea fizică a acestor indivizi era un imperativ dictat de Rațiune(…)
Bolșevicii au fost iacobinii veacului al XX-lea, au preluat de la Marx milenarismul revoluționar, iar de la Robespierre fanatismul exaltat, intransigența extremistă. Au combinat aceste două surse cu vocația nihilistă a terorismului rus. A fost o alchimie explozivă care a generat carnagii greu de imaginat și de descris. Omorul a fost sanctificat, violența socială a fost ridicată la rang de supremă virtute. „Sfârșiți odată cu trecutul negru” îndemna Internaționala, imnul oficial al URSS din prima perioadă de după 1917. Ideologia comunistă în versiunea ei bolșevică miza pe excluderea din corpul unificat al comunității a tuturor celor care puteau reprezenta izvoarele unei posibile contestații. Pentru Lenin, aristocrații, preoții, „burjuii”, culacii și, semnificativ, intelectualii neînregimentați, reprezentau primejdii mortale.
Stalin mai întâi, apoi, după 1933, Hitler în Germania, au dus la paroxism acest maniacal exclusivism. Adept necondiționat al terorii, Lenin vedea lumea în chip maniheist, cosmosul politic era unul al luptei pe viaţă și pe moarte dintre „ai noștri” și toți ceilalți. Lenin spunea că politica este reductibilă la principiul „care pe care”. Împrumutată de la iacobini, care se credeau les amis du peuple, categoria de dușman al poporului (vrag naroda) a definit terorismul paranoic al bolșevismului. Nu era așadar loc pentru negociere și compromis. Cei „slabi de înger” trebuiau re-educați și, dacă rezistau, urmau a fi lichidați(…)
Liberalismul este prin definiție moderat. Totalitarismul este extrem și extremist. Inamicii erau definiți pe bază socială în regimurile comuniste, pe criterii rasiste în Germania nazistă. Dar, cum arată Vasili Grossman în marele său roman Viaţă și destin, logica exterminării era aceeași. Odată dezumanizate ideologic, transformate în colectivități pretins superflue, întregi grupuri umane erau condamnate la asasinat în masă, la aneantizare, la genocid. Gulagul și Auschwitz-ul sunt numele acestor monstruoase eforturi de a anihila milioane de ființe umane în numele unor imperative ideologice delirante”.
