de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Președintele Klaus Iohannis a încasat azi o lovitură de proporții de la Curtea Constituțională, după verdictul că desemnarea lui Ludovic Orban ca premier încalcă legea supremă. În declarația de după verdict, președintele a devoalat o stare de incertitudine, dacă nu chiar de șoc, dovadă unele declarații de-a dreptul aiuritoare și de maximă gravitate făcute în direct și la oră de vîrf, prin care acuză indirect CCR că a produs o criză politică.
Ce ne-a spus președintele despre verdictul CCR:
”PSD continuă să demonstreze că este un partid iresponsabil, care se joacă cu destinul României.
După ce a produs una dintre cele mai dezastruoase și anti-europene guvernări de după Revoluție, care a lăsat țara cu deficite majore, după ce a demis Guvernul Orban pentru a conserva puterea baronilor locali, PSD a creat o nouă criză, pe care a aprofundat-o prin sesizarea Curții Constituționale.
Nu voi comenta decizia Curții Constituționale, așa cum știți că nu am comentat nici cu alte ocazii, și voi aștepta motivarea.
Însă ceea ce face PSD este o sfidare fără precedent la adresa oamenilor, cu atât mai mult în aceste zile în care România are nevoie de acțiune politică responsabilă, și nu de politicieni care să o ducă mai adânc în criză și în instabilitate”.
În esență, președintele României spune că demersul legal și firesc al unui partid politic pe lîngă o instituție de maximă greutate a statului – demers care se dovedește justificat tocmai de către decizia respectivei instituții – este un act de iresponsabilitate care a aprofundat criza politică.
În primul rînd, președintele recunoaște public direct că avem o criză politică. Iar indirect, acuză CCR că a marșat la jocul PSD.
În al doilea, e foarte ciudată această opinie venind din partea campionului absolut al sesizărilor către CCR din politica postdecembristă.
În decembrie 2018 consemnam într-o analiză numărul imens de sesizări la CCR făcute de președinte în respectivul an: 44, adică una la 7,9 zile.
Și mai scriam atunci că președintele a transformat România în republică constituțională, prin acțiunile sale în serie.
CCR a fost excepțională cînd a dat cîștig de cauză președintelui.
Mai ales în septembrie anul trecut, cînd judecătorii au respins contestarea candidaturii sale prezidențiale după ce fusese prins cu mii de semnături false.
CCR a fost excepțională și în cea mai importantă misiune a președintelui, cea pe care a menționat-o în bilanțul triumfalist al primului său mandat: aceea de a bloca acțiunile politice ale ”ciumei roșii”.
În documentul intitulat ”Primul mandat al președintelui României, Klaus Iohannis”, pus la loc de frunte în deschiderea siteului administrației prezidențiale, acesta reamintește că:
”În momentele în care în activitatea actorilor instituționali au apărut disfuncționalități generate de conduita acestora fie în sensul arogării unor competențe ce nu le aparțin, fie în sensul declinării unor atribuții aflate în competența lor, Președintele României s‐a adresat Curții Constituționale prin promovarea unor conflicte juridice de natură constituțională, în scopul înlăturării blocajelor instituționale” se afirmă în stufosul document.
Ați înțeles bine: cînd președintele României sesizează CCR cu conflicte constituționale, e un demers menit să ”înlăture blocajele”.
Cînd o face cel mai mare partid din România, se cheamă provocarea și aprofundarea crizei.
O altă afirmație aiuritoare a președintelui e:
”Desemnarea unui prim-ministru din partea unei alianțe coagulate ad-hoc în jurul PSD ar intra în coliziune directă cu opțiunea românilor, exprimată fără echivoc la alegerile europarlamentare, la referendum și la prezidențialele de anul trecut”.
Conform acestui raționament, dacă PSD cîștigă zdrobitor alegerile locale și parlamentare, să zicem, ar trebui automat să demită președintele și să organizeze noi alegeri, pentru că cel ales anul trecut ”ar intra în coliziune cu opțiunea românilor”.
Dincolo de asta, se vede cu ochiul liber că președintele a intrat în degringoladă. El anunță, sec, că așteaptă motivarea deciziei CCR, mai înainte de a lua o decizie legată de soarta premierului desemnat.
Dar uită cîteva mici amănunte.
În cazul conflictului constituțional stabilit de CCR, președintele nu trebuie să aștepte motivarea – care înseamnă automat și publicarea deciziei în Monitorul Oficial – ci poate și are obligația să acționeze imediat. Asta pentru că legea de funcționare a CCR prevede că ”Decizia prin care se soluţionează conflictul juridic de natură constituţională este definitivă şi se comunică autorului sesizării, precum şi părţilor aflate în conflict, înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României(s.n.)”.
Procedura diferă de parcursul altor decizii ale CCR tocmai pentru că un conflict constituțional între puterile statului este considerat un lucru grav care trebuie rezolvat neîntîrziat.
Motivarea judecătorilor CCR poate dura săptămîni bune ori chiar mai mult, vezi cazul verdictului de anul trecut privind completurile de trei judecători, dat în iulie și motivat în octombrie.
Iar decizia de azi a CCR conține următorul paragraf, fără echivoc:
”În realizarea atribuției prevăzute de art.103 alin.(1) din Constituție, Președintele României va proceda la o nouă desemnare a candidatului pentru funcția de prim-ministru”.
Președintele putea face un prim pas spre detensionarea situației anunțînd azi măcar că va desemna un alt premier decît Ludovic Orban după consultările de la Cotroceni cu partidele.
Pentru că motivarea CCR, indiferent ce căi de urmat va oferi, conform atribuțiilor, nu poate răsturna sensul frazei de mai sus privind obligativitatea altei desemnări. Iar altă desemnare nu are cum să însemne tot Orban. PNL ar fi putut începe chiar de azi identificarea unui alt nume de premier, a unei alte echipe șamd.
În loc să anunțe fie și primii pași în sensul schimbării cerute de CCR, cîștigînd timp, președintele spune că așteaptă mai întîi motivarea deciziei, cînd va fi să vină. După care își mai poate acorda, eventual, un alt răgaz pentru a medita cu atenție și îngrijorare asupra pașilor care urmează. Iohannis nu ne-a comunicat oficial nici măcar dacă noile consultări cu partidele vor avea loc înainte sau după publicarea motivării CCR în Monitorul Oficial.
De ce se comportă președintele astfel?
Din două motive: unul, pentru că a intrat într-o fundătură de proporții din care habar nu are cum să iasă fără pagube majore de imagine. Și e speriat, lăsînd impresia că se agață cu disperare de speranța că vreo frază din motivarea CCR l-ar putea ajuta să-l păstreze pe Orban candidat de premier și a menține, astfel, și iluzia anticipatelor. Asta, pentru că PSD a anunțat ferm că nu va vota niciodată un alt guvern Orban, dar nu și un alt premier.
Și, doi, pentru că știe că PSD e suficient de molîu la această oră pentru a nu risca un demers ferm și constituțional împotriva sa. Probabil pentru că pesediștii nu știu celebrul banc cu colibiriul care căra apă să stingă incendiul din junglă deși știa că nu are mare eficiență. Dar măcar își făcea partea lui.
