de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Ar putea da socoteală angajați ai administrației prezidențiale pentru zborurile de lux ale lui Klaus Iohannis, sau chiar el însuși? Răspuns: da, în România există un cadru legal care permite tragerea la răspundere a angajaților statului pentru astfel de fapte. Răspunderea poate fi disciplinară, civilă (recuperarea prejudiciului) sau penală, în funcție de circumstanțe. Important e să existe voință politică, pentru că doar desecretizarea zborurile lui Iohannis, ieri, de către președinție, nu înseamnă decît primul pas.
În România, legislația existentă permite tragerea la răspundere a angajaților statului care utilizează fonduri publice în mod nejustificat sau ilegal, inclusiv pentru plăți precum curse cu avioane de lux fără licitație, dacă acestea încalcă normele legale privind achizițiile publice, gestionarea banilor publici sau comportamentul funcționarilor.
Avem, bunăoară, legea achizițiilor publice nr. 98/2016, care reglementează modul în care instituțiile publice trebuie să realizeze achiziții de bunuri, servicii sau lucrări, inclusiv închirierea de avioane. Orice contract de acest tip, peste anumite praguri valorice, trebuie să respecte proceduri transparente, precum licitații publice. Dacă un angajat al statului a aprobat sau efectuat plăți pentru curse cu avioane de lux fără a urma aceste proceduri, acest lucru poate constitui o încălcare a legii. Răspunderea poate fi administrativă (sancțiuni disciplinare) sau chiar penală, în funcție de gravitate și prejudiciu.
Avem Codul Penal care prevede abuzul în serviciu, dar și Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduită al personalului din autoritățile și instituțiile publice. Care prevede, spre exemplu:
”Articolul 18
Utilizarea resurselor publice
(1) Personalul contractual este obligat să asigure ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, acţionînd în orice situaţie ca un bun proprietar.
(2) Personalul contractual are obligaţia să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinînd autorităţii sau instituţiei publice numai pentru desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei deţinute. (3) Personalul contractual trebuie să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care îi revin, folosirea utilă şi eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale”.