Home highlight Iohannis, la ziua Unirii: Proastă creștere, aroganţă în stare pură

Iohannis, la ziua Unirii: Proastă creștere, aroganţă în stare pură

0

A-ți acoperi capul, ca președinte, la un astfel de eveniment, cum a făcut-o Iohannis la aniversarea Unirii Principatelor Române, e, în opinia mea, un gest care arată proastă creștere. Și asta vine de-acasă. Dacă aș fi fost în locul lui Iohannis și m-ar fi văzut mama la televizor, ar fi ajuns la Iași înainte să se termine ceremonia și m-ar fi luat la palme (ar fi fost primele palme pe care mi le-ar fi dat) de față cu toată lumea, spunându-mi: ”ce-i cu aia în capul tău, așa te-am învățat eu? N-ai pic de respect pentru oamenii ăștia?”, scrie realizatorul TVR Dragoş Pătraru pe blogul său.

M-am interesat, nu există la nivelul președinției un consilier vestimentar. Înțeleg că doamna Carmen are mai mulți, dar instituția (ca să vedeți cât de anacronică este) nu dispune de așa ceva, într-o epocă în care imaginea este totul.Practic, dacă printr-un accident major Mazăre ajungea președinte, ar fi putut să iasă din Cotroceni îmbrăcat în uniformă nazistă, nu i-ar fi zis nimeni nimic. ”Heil, domnule președinte”, i-ar fi spus probabil un consilier slugarnic, care l-ar fi întâlnit pe scări.Ceea ce mă aduce la o altă problemă pe care o consider gravă: consilierii lui Klaus Iohannis. Care sunt fie din cale afară de proști, fie reduși la tăcere de președinte. Merg cu tărie pe a doua variantă. Nu cred că există român trecut de 35 de ani care, văzându-l pe președinte cu acea căciulă, să nu se fi gândit să-i spună: ”șefule, n-ai alta, o să zică lumea că ești Ceaușescu!”. Așadar, cum a ajuns Iohannis în piață cu acea căciulă? Cum de nu l-a văzut soția? Cum de nu i-a atras atenția niciun consilier?, mai scrie Pătraru.

Așadar, ce se vede dincolo de căciula președintelui Iohannis? Eu văd aroganță. Multă aroganță. Aroganță în stare pură. Aroganță confirmată de nevoia de confort a președintelui, de modificările cerute la reședința sa, de concediile prelungite pentru care nu dă socoteală, de nevoia permanentă de liniște, de programul atât de lejer, de lipsa de transparență a acestuia, de felul în care a ajuns să conteste decizii judecătorești definitive, pe motiv că ele au fost influențate de presă, de mersul în coloane oficiale zgomotoase, chiar și după #Colectiv, de scârba afișată în relațiile cu presa, când are tendința de a-i certa pe jurnaliști, de a-i lua la rost ca pe niște elevi, pentru ce întreabă, de faptul că nu consideră să comunice decât folosind rețelele sociale, este concluzia realizatorului TVR:

Ad

Exit mobile version