Home Dezvaluiri ÎNTREBĂRILE CHEIE pe ziua de joi în scandalul Caracal

ÎNTREBĂRILE CHEIE pe ziua de joi în scandalul Caracal

0

Întrebări peste întrebări. La 10.02 minute pleacă de la mallul din Craiova cu un taxi. Distanța până în Caracal e de circa 45 de minute. La 10.30 sună la mama Alexandrei. A sunat de față cu șoferul? A fost audiat acesta? S-a dat jos din mașină pe drum și a sunat? 2. A doua întrebare: public s-a spus că Alexandra nu a sunat acasă, ci la 112 deoarece nu reținea numerele părinților. Ok. De unde știa Măcelarul numărul de telefon al mamei? 3. De ce s-a dus până la Craiova când putea să cumpere o cartelă din Caracal? De ce să te plimbi o oră și jumătate aiurea? Trebuia să se întâlnească cu cineva? 4. Casa din Caracal avea 2 intrări. Politiștii și procurorii au blocat doar intrarea din stradă principală. De ce? Cine a intrat și a ieșit pe a doua intrare? UPDATE: Taximetristul spune că nu își amintește și zice că exclude că l-ar fi dus în Caracal. Unde l-a dus e mister… , a scris jurnalistul Andrei Bădin pe facebook.

COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB, PRELUARE INPOLITICS:

”Dragi romani, NU mai am nici un dubiu: Monstrul care a luat-o pe Alexandra este PROTEJATTT . NU este un singuratic psihopat. Este parte din retele de trafic de minore!!!!. Are complici in mai multe tari europene. Si multa protectie din Romania. Va rog ajutati ma sa punem presiune pe toate institutiile sa o gaseasca!!! VA ROG. ITALIA, MAREA BRITANIE SUNT DOAR 2 TARI unde monstrul impreuna cu posibil familia lui a rapit si trimis fete sarace. MOR CU EI DE GAT. Trimiteti va rog mesaje catre toate institutiile si persoanele din Romania care pot face dreptate. #112vreausatraiesc. Pun aici o poza a unui complice dovedit al acestuia cu orice risc pt ca anchetatorii nu actioneaza transparent. Daca stiti info despre acest individ va rog dati ne info!!!!!!”.

Postarea de mai sus aparține unchiului fetei de la Caracal, Alexandru Cumpănașu, și în trei ore a adunat peste 16.000 de redistribuiri pe Facebook. O cifră imensă.

Cumpănașu nu prezintă dovezi cît de cît concrete legat de acuzații de o gravitate infernală pe care le formulează.
Vorbind de protecție puternică în România nu poate fi vorba decît de autorități ale statului, mai înalte ori mai mărunte, dar autorități. Politicieni, poliție, servicii secrete, procurori șamd.

Din acest moment, se cheamă că am intrat într-o etapă nouă a scandalului, una cu implicații uriașe.

Ideea că tînăra Alexandra, poate și Luiza, poate și altele, au fost, de fapt, victimele traficului de carne vie a apărut aproape imediat după izbucnirea scandalului și a luat ușor-ușor amploare, la nivel de bîrfă și de informații semi-oficiale. A apărut chiar elementul ”Deveselu”, zvonuri nesusținute de ceva concret cum că militarii americani ar fi poftit pe baze regulate la fetițe mioritice.

Pe fondul bîlbîielilor incredibile ale anchetatorilor, ipoteza traficului de carne vie a prins bine la public; dar abia din momentul în care Cumpănașu a trîntit-o direct, pe masă, va deveni cu adevărat semnificativă.
Cumpănașu poate fi suspectat de multe, dar nu și de lipsa unor conexiuni în toate instituțiile de forță ale statului, deci pare credibil în ochii multora.

O ciudățenie, i-am spune, petrecută azi, alimentează zvonistica: ambasadorul american Hans Klemm se duce la ministrul interimar de Interne, Mihai Fifor, oficial pentru a se discuta despre viitorul companiilor americane în România. De ce să fi ales Klemm o asemenea vizită, la vedere, știind că asta poate turna gaz pe focul ”Deveselu”? Ce era așa de urgent de trebuia discutat cu un ministru provizoriu, pornind de la ideea de bun simț că acesta nu-și vede capul din cauza anchetelor privind Caracalul? Parcă ambasadorul Klemm ar fi vrut morțiș să dea gir unor speculații nesusținute de nimic, deocamdată.

Problema este următoarea: ipoteza traficului de carne vie e terifiantă pentru autoritățile înalte ale statului, indiferent care dintre cele două variante posibile ar fi în discuție.

Prima. În cazul în care ar fi vorba de o rețea locală de tinere folosite pentru delectarea anumitor clientele, scoaterea la lumină a rețelei de proxeneți și a clienților lor poate provoca un seism național, pentru că între respectivii clienți e greu de presupus că nu se află diverse notabilități ale locului. Care notabilități locale sunt întotdeauna, la rîndul lor, apropiate de personaje importante în stat. Iar fetele care ar fi eliberate din sclavia sexuală ar vorbi. Un asemenea scandal ar fi, pur și simplu, de neimaginat, mai ales într-un an electoral. Dar, mai grav, el ar evidenția catastrofal disoluția statului în ansamblu, deja pusă la zid de zile bune încoace.

A doua. Există un scenariu încă mai horror pentru autorități. Acela în care s-ar descoperi că fetele au fost livrate unei rețele din afara țării, rețele precum cele invocate de Cumpănașu.
În acel moment, pe statul român s-ar pune o presiune infernală pentru recuperarea imediată a victimelor, gen operațiunea ”Răpirea din Irak”.
O operațiune greu, dacă nu imposibil de realizat, pentru că ar presupune concursul polițiilor și al parchetelor străine, ele însele în luptă cu asemenea rețele. Greu de crezut că s-ar mobiliza suplimentar doar ca să facă pe plac procurorilor din România.
Și asta ar reclama timp, mult timp.
Ori, alegerile prezidențiale bat la ușă.
Toți candidații care ar avea legătură cu puterea, în acest moment, s-ar confrunta cu oprobriul public pe toată durata rămasă pînă la alegeri: ”Unde sunt fetele? Cînd le aduceți acasă?”.
Iar impactul e greu de calculat exact, dar sigur ar fi devastator.

Dintr-un anumit punct de vedere, scenariul cu fetele care nu ar mai fi în viață ar fi cea mai convenabilă pentru marii actori politici, de la Iohannis la Dăncilă. Ar exista și în acest caz pagube de imagine, dar mai reduse decît în variantele de mai sus.
Postarea din această seară a lui Alexandru Cumpănașu pare să indice că se vrea – mai ales fără dovezi – precipitarea evenimentelor în direcția primelor două variante, ba chiar a celei mai grave dintre ele.
Rețea internațională sub oblăduirea statului român, la un nivel sau altul.
O acțiune care întărește și mai mult ideea că în România ar fi nevoie de o ”resetare a statului”, cum a trebuit să admită pînă și Iohannis.
Cine va fi cel care va promite să facă asta, în drumul către Cotroceni?

Ad

Exit mobile version