Grecii plătesc în prezent preţul a câtorva decenii de laxism administrativ şi de clientelism politic, decenii care s-au derulat însǎ sub ochii responsabililor europeni. Probabil că niciodată nu vor putea fi puse cu adevărat în luminǎ responsabilităţile în contextul acestei crize fără precedent. Despre criza greacă sunt tot atâtea păreri diferite citi greci există în lume şi probabil citi europeni sunt în Europa. Unii au trăit agravarea lucrurilor din interior, alţii le-au urmărit ca nişte spectatori ai crizei, din exterior. Opiniile celor care au fost însǎ martorii ai degradării situaţiei sunt interesante, motiv pentru care l-am contactat şi noi, prin telefon, pe medicul stomatolog Mihai Dumitrescu, stabilit la Atena de 20 de ani.
Mihai Dumitrescu are cetăţenia greacă şi spune că va vota în cadrul referendumului de duminică, dar nu ştie deocamdată dacă pro sau contra măsurilor de austeritate.
M.D. În momentul de faţă sunt nehotărât, pentru că cele două alternative sunt absolute neclare. În cazul lui NU votez pentru neadoptarea unor reguli dar în acelaşi timp votez pentru catastrofa aproape imediată, economică, a ţării, un DA ar salva de la această catastrofă imediată ar ar ipoteca viitorul Greciei, după spusele unor specialişti, pentru foarte mult timp, ceea ce iar nu este de dorit. Este foarte greu în acest moment ca cineva să aibă o părere foarte clară supra acestui vot.
M.V. Aveţi impresia că grecii vor merge masiv la vot la referendumul de duminică, chiar şi cei nehotărâţi în acest moment?
M.D. Sincer, atmosfera, apropo de vot, în acest moment este foarte îngheţată. În general se merge la vot, în ultimii ani într-adevăr a scăzut prezenţa la urne faţă de anii trecuţi, mai ales după ce a dispărut obligativitatea votului. Acuma lumea este îngheţată. De două trei zile lumea este îngheţată. Ne dăm mesaje care bancomat a fost alimentat cu bani (n.r. de luni începând retragerile de banni de la ATM-uri au fost restricţionate la 60 de euro) care benzinărie a primit carburanţi. E uşor ciudat ce se întâmplă.
M.V. Domnule Mihai Dumitrescu, această criză s-a accentuat încetul cu încetul. V-aş întreba dacă în cursul acestor 15-20 de ani de când trăiţi în Grecia, aţi observant anomalii în cadrul societăţii care au permis instalarea crizei?
M.D. Da, lucruri care s-au întâmplat şi cu mult înainte de venirea mea aici care din spusele localnicilor au contribuit la starea de lucruri actuală. Anomaliile cred că există în majoritatea democraţiilor europene mai ales în ţările în care se perindă cam aceleaşi partide la putere, cu instalarea unor persoane pe termen lung în funcţii politice ceea ce, vă daţi seama, permite o continuitate a aservirii unor interese de către anumite persoane care se regăsesc în aceleaşi posturi în mod constant sau sunt în cercul de putere şi s-a ajuns unde s-a ajuns…acuma nu pot să apreciez eu cine are responsabilitatea sau cum se împarte dar este clar că există. Şi nu este numai o problemă internă a Greciei.
M.V. Ce spun domnule Mihai Dumitrescu pacienţii dvs.?Bănuiesc că discutaţi din când în când…
M.D. Să zicem putem să-i împărţim în două grupe. Unii sunt speriaţi şi îngheţaţi de evenimente şi alţii sunt cu optimismul lor caracteristic şi spun să fim optimişti, n-o să se întâmple nimic, o să răzbim şi prin asta.
M.V. Aveţi impresia că grecii se simt abandonaţi, trădaţi sau umiliţi pentru că s-a ajuns în această situaţie?
M.D. Trădaţi n-aş putea spune, umiliţi da, sigur. Povestea e lungă, nu e legată neapărat de ce se întâmplă în acest moment.
M.V. Dvs personal aţi avut de suferit din cauza crizei? Din punct de vedere profesional?
M. D. Bineînţeles. Fiind exclusiv privat, fără să primesc nici un fel de ajutor din partea statului, sunt dependent de veniturile populaţiei iar acestea în ultimul timp au scăzut teribil. Sunt foarte multe persoane în Atena, mai ales tineri, care sunt şomeri. Fiecare casă are cel puţin un şomer înăuntru. Cei care lucrează la privat, în unele cazuri nu şi-au mai primit de mult timp salariile sau primesc doar avansuri ,o dată la câteva luni, iar pensionarii care erau o categorie stabilă, ştiau cam ce venituri au, la ora actuală sunt nevoiţi să-şi întreţină familia, chiar şi nepoţii, adulţi. Deci avem de suferit. Cu toţii. Şi situaţia asta durează de cinci ani. Eu nu vreau să mă pronunţ patriotic că se aude cam ciudat pentru cineva care nu e născut aici, referitor la ce ar trebui să facă Europa. Nu ştiu de ce dar mă simt aşa, un pic, ca o întoarcere în anii 80 din România.
