de Adrian Câciu, economist, preluare facebook
Cetățenii cu venituri sub 704 lei au cumpărat mâncare și au plătit utilități.
TVA-ul aferent s-a întors la stat.
Statul s-a făcut ca nu gaseste resurse ca sa crească veniturile sub 704 lei/lună dar a găsit resurse să dea un ajutor de stat exportatorilor de capital din România, gen Sidex sau Alro.
Cam în paradigma asta suntem!
Statul s-a împrumutat mai ieri 933 milioane de ieri, bani cu care se puteau sustine veniturile persoanelor defavorizate.
Dar nu, acesti bani vor merge pentru sustinerea unor companii care exporta profituri.
Intelegeti? Imprumutam pentru ca unii sa exporte profituri sau venituri inainte de impozitare iar noi rămânem sa plătim datoriile. Și dobânda aferentă.
Aș fi vrut sa ni se prezinte public care au fost pierderile companiilor respective. Avem niste decalaratii, nu avem cifre, nu avem bilanturi. Eu văd că si-au recuperat costurile prin preț. Ce sprijinim? Diminuări de randament sau pierderi efective? Despre ce discutăm? Despre maximizarea profitului prin ajutoare de stat?
Unde, în ce economie, s-a pomenit așa ceva?
Dacă dădeai bani la oamneni, macar 68% din ei rămâneau in tara având în vedere că 68% din coșul de consum este produs în România.
Alocații la copii, nu, pensii majorate nu, salarii inghetate, da, indemnzatii sociale monime majorate, nu!
Exportul resurselor de stat catre cei puțini în defavoarea celor mulți.
Măcar dacă s-ar fi făcut imvestitii. Dar așa, banii merg pentru compensarea pretului din certificate CO2. Alta inventie de mare valoare.
Ăsta e filmul, nu avem altul deocamdată!
