de HD Hartmann
Ce mai vuiet, ce mai freamtăt prin lumea bună a Bucureștilor. Un miștocar de politician de prin câmpiile bine medicalizate ale României noastre s-a autoinvitat la festivitățile de deschidere a noului an școlar. În chiar mijlocul Bucureștilor istorici, și tocmai la liceul Gheorghe Lazăr. Cică a absolvit și el acel liceu, dar nu prea se vede, după simplitatea cognitivă pe care o dezvăluie cu o mândrie de daco-roman tradițional.
Cine nu cunoaște harta comunităților educationale din București, nu știem că lăzăriști sunt un club aparte. Ei reprezinta un ecosistem independent, cu o personalitate culturală puternică, matură si perfect conturată. Ca și la Sava, liceul concurent de peste Cișmigiu, lăzăriștii aparțin unei lumi culturale, urbane și perfect cosmopolite care a rezistat legionarilor, dictaturilor regale, regimurilor militare pro fasciste sau comunismului. A ieșit din violenta tranziție democratică mai rapid ca alte licee și cu mai mult aplomb. Așa cum se știe, la Lazăr te duci demnitar nevolnic al timpurilor tale și ieși abia găină jumulită.
Ieri, la deschiderea școlii, simplu și fără fasoane, au venit demnitari locali și sincer, cărcotaș cum mă cunoaște tot internetul/lumea, am fost impresionat de calitatea profesională a acestora. Cum nu se poate fără scandal, hopa si neinvitatul de renume național George Simion, băietul care și-a comandat șase copii la nunta de pomină (livrați cu Glovo, la cutie cu fundiță). Este tocmai ăla de a dat invitații la nunta televizată de neamul otv-ist, pe brățări colorate diferit, barosanii cu o culoare, poporul cu alta, ca să nu mănance din aceleași oale de sarmale. Nunta aia unde poporul a dansat cu foc și nesaț în fața cearșafului tradițional.
George Simion s-a cerut și el în liceul de elită al și mai complexe lumi ce o populează, ca să facă el legătura între poporul tradițional și tinerețea multicoloră din mijlocul Bucureștilor. Prin prezența lui, individul a dorit să se dea produs al lumii educate din capitală. Falsul promovat de Simion chiar nu merită analizat, căci este pierdere de timp. Măcar nea Gigi Becali a rămas la brânza sa, pe când Simion, cu tupeul de cartier care îl caracterizează s-a dus să se dea și cu lumea bună.
Numai că, surpriză pentru tradiționalistul nostru, liceul Lazăr este despre cu totul altceva. Nu este despre logoreea dogmatică sau demagogică. Unui Lăzărist nu îi spui să stea în țară ca să danseze la nunți tradiționale, ci îl trimiți în lume ca să șteargă renumele României de țară prăfuită pe care alde Simion o tot creionează. Pe un Lăzărist îl lași în pacea lui, în dinamica lui, îl inciți să deschidă ochii asupra lumii și să o explice tradiționaliștilor din jur. Simion nu are cum să înțeleagă o astfel de lume și nici nu vreau ca vre-odată să o reprezinte. De aceea prezența sa neaunțată și obraznică a fost o provocare inutilă și de prost gust.
Problema este reprezentată de reacțiile celor care promovează în România celebra ”cancel culture”. Adică cei care, în numele unei austere morale, ciudată definiție de inchiziție neo-democratică, au început să atace tocmai victima acestei înșelătorii. Oameni buni, nu liceul trebuie atacat, nu profesorii sau acea comunitate istorică și mândra de reziliența sa în fața asalturilor batalioanelor maronii sau roșii, din trecut sau prezent, trebuie loviți. Ci trebuie sancționată obraznicia de ulițarnic care poartă numele de George Simion.
Atacul la adresa victimei trebuie să inceteze. Nu faceti pe oracole ale democrației, nu încercați să dați lecții celor care sunt deja cu educația la zi. Începeți și sancționați putreziciunea celor care vor să transforme România într-o noua republică duhnind a țuică și a brânză de oaie. Prin atacurile voastre ați reusit ca un haidău, produs eșuat cultural, să își indeplinească visul de a fi băgat în seamă.
George Simion nu are ce căuta acolo unde învață tinerii României. Atunci când vine neinvitat, așa cum s-a întâmplat la liceul Lazăr, trebuie complet și iremediabil ignorat. Oricât de demnitar al statului român se consideră el, civilizația modernă ne învață că a ignora mocofanul este cea mai mare pedeapsă. Lăsați-i pe lăzăriști în pace. Ei știu mai bine cu cine au de a face și cum să reacționeze. Nu infantilizați elevii acelui liceu, dând lecții de morală. Tinerii aceia știu să recunoască mișelia și nelegiuirea care le atacă universul cu cuvinte megieș meșteșugite. Lumea specială a lăzăriștilor a existat cu mult înainte de Simion și va continua să existe mult după dispariția ipochimenului.
Simion nu are decât un singur drept: să ceară voie sa ia loc în bancă și să înceapa alfabetizarea de la clasa întâi, profesorii de data aceasta fiind atenți să nu îl mai treacă clasa dacă nu învață corect drumul civilizației umane.
