de HD Hartmann
“Vom avea paturi pline de mirosuri lejere,
Canapele profunde cu aspect de morminte,
Şi flori multe, bizare, puse pe etajere,
Pentru noi înflorind sub acest cer cuminte.”
Moartea amanților – Charles Baudelaire
Asistăm de câteva zile la un dezmăț lingvistic mizerabil al unei al delațiunii de ultimă speță. Sfânta Miliție se autosesizează la spusele unui crescător de oi de la o mănăstire eretică. Mureau arse și violate de nebuni fetele românce, dar aceeași sfântă Miliție nu făcea nimic să le salveze. Acum repede, la ordin de sus, din șefia germanică a României, un individ trecut prin școlile cele teologice, cu barbă necurată și privire de șmecher de colț de stradă, căci elevii de teapa lui nu au trecut de acest nivel al golăniei, ne anunță cu voioșie de pionier comunist, că este amantul dintr-o iubire ce a cutremurat presa de iobagi din România.
Slugăriții ziariști români, ăia de se tem de Google și primesc afaceri cu statul prin firmele unuia care confundă un joc video cu lupta eroică a poporului ucrainean, au sărit în sus de bucurie. Iată o nouă misiune de tip Șoros. Subiectul veros, ce strigă a instinct animalic face să curgă suc de rating și moarte de națiune Barbară iubire, nevolnică turnătorie, dar ce nu face consiliera șoroșistă de la Cotroceni pentru a găsi o nouă sfântă Miliție pentru a sparge din nou, la șase din dimineața, ușile ciumei roșii. La ea în Elveția doar se dau trei de pușcărie dacă te toarnă vecinul că ai mai multe grade decât a ordonat gubernia mondială al cărei angajată este. Deci în România trebuie repornite motoarele animalice ale dictatului. Și cum o facem? Simplu, găsim ereticul de ars pe rug, victima perfectă a lipsei de educație, morală și identitate, o punem să dea cu subsemnatul la sfânta Miliție (acum devenită inchiziția noilor moravuri europenești) și gata scandalul bun de dat la golanii de stradă. Ce ordonă guvernanța evropiană este lege în România.
Golanul de cartier grecizat devine și reformator de biserică. Marele Calvin de Dâmbovița, Lutherul eretic cu barbă netunsă din România, amantul focului grecesc din vintrele personale, ne anunță prima faptă a sa de eroism. A turnat la sfânta Miliție cum se iubea el cu un teolog. Măreață descoperire, epocală europenizare a României. Personal, dacă eram în locul slugarnicilor de la Cotroceni, care au spovedit pe ereticul turnător, aș fi așteptat venirea BMW-urilor lui Schmidt la sfânta Miliție, ca să îl poarte cu eleganță și lux pe avertizorul de integritate teologică, de la mănăstire spre întâlnirea cu doamna consilier prezidențial. Că doar de aceea am legalizat turnătoria de tip Șoros. Să le fie alora bine și națiunii române numai rău.
Se plimbă mortul printre noi. Un fost popă, un fost călugăr, un fost nu mai știu ce, ne povestește despre cum a murit el. Fără pudoarea tainei, fără modestia sihaștrilor, fără măcar de pomană a sufletului. Se plimbă efectiv printre noi că așa vrea o consilieră de la Cotroceni. Amanții morții cristianice se iubesc pentru ultima dată. Baudelaire practic, publicând Florile Răului, alege ca ultimă poezie a volumului celebru, tema morții și a lipsei de semn a acesteia. Amanții iadului cotidian sunt morții ce calcă nerușinat și nechemat străzile României contemporane. Ultima floare a răului este tocmai această cavalcadă putridă a amanților care colcăie în Sfânta Sfintelor. Căci dintre toate florile răului imaginate de către om amanții morții sunt cei care miros cel mai urât.
Cristian Călin este un simplu om. Căzut in desfrâul neiertării, ajuns din tinerețe la finalul vieții sale cristice, unit în rea credință cu consilieri prezidențiali celebrii prin sentimentul anti românesc pe care îl poartă ca semn de onoare, acest individ este suma totală a depravării a unei națiuni conduse de netrebnici vânduți.
Cristian Călin nu este nici popa, nici călugăr, nici cetățean, nici măcar tânăr pierdut pe calea desfrâului. El este un mort, care prin privirele sale de șmecher de obor, alături de o consilieră prezidențială la fel de moartă și rău mirositoare, au lansat un atac mârșav la adresa unui pilon fundamental al statului român. Dacă acea consilieră este crescută în civilizația decadentă a unei Elveții de mult mutilată de un calvinism șovin, rasist și perfect anti uman, de la amantul cu barbă neagră și microfoane multe la purtător nu mă aștept la altceva decât la turnătoria milițienească.
Ca om normal, decent și plin de râvnă pentru poporul român eu doresc un singur lucru. Acești morți de tineri, acești morți în viclenia necuratului și pierduți de vanitatea turnătoriei la sfânta Miliție să fie ultima floare a răului pe care România să mai cunoască. Ne merităm soarta dacă nu luăm măsura expiatorie de a îngropa defintiv acești morți care umblă printre noi. Poetul avea dreptate, ei sunt amanții morți ai ultimei răutăți. Neamul acesta ales al Mariei nu își merită rușinea unor astfel de specimene.
