de HD Hartmann
Mențiunea președintelui francez despre o posibilă desfășurare de trupe în Ucraina, în urma unei reuniuni din 26 februarie a principalelor țări europene cu privire la ajutorul acordat Ucrainei, a fost un șoc pentru aliați. Macron a intrat singur în sala de conferințe, unde așezati erau ceilalți demnitari europeni. Imediat s-au repezit șerpașii ce îl așteptau să îi așeze scaunul, să ia scamele de pe el, să fie drepti în fața istoricului anunț. Căci doar Franța, prin guralivul său președinte trebuie sa anunțe noua campanie napolineană împotriva Moscovei. Probabil că Macron nu va dormi în patul țarului fugit din Kremlin, probabil că armata franceză de astăzi nu va fura de va smintii din casele goale ale Moscovei, așa cum o făcuseră francezii și polonezii din armata lui Napoleon (alături de soldații Marii Armate care proveneau din toate națiunile subjugate de către Napoleon). Pentru cine nu știe istorie, Polonia încă de atunci dădea semne de imperialism european, zeci de mii de polonezi se vor fi înrolat în armata lui Napoleon pentru a îi cumpara bunăvoința de a le da din teritoriile rusești ocupate de francez, la marea împărțeală post campanie, cu singurul obiectiv să își formeze propriul stat. Umblând prin Kremlin, legendele (propaganda rusă ar spune talibanii europenismului de astăzi) susțin că Napoleon îl căuta pe țarul Alexandru și îl numea ”șoricelul meu”. Până la urmă dezastrul napolonian a fost total și absolut. Campania din Rusia a fost temelie de mormânt pentru francezul împărat iar istoria dezastrului și moartea a sute de mii de europeni duși să jefuiască și să omoare pe rușii care îndrăzniseră să se opună dictatului hegemonic parizian al epocii, nu mai pot fi falsificate de către propaganda democrației de la Bruxelles.
Conform profilului psihologic și standardului comportamental al lui Macron, când acesta așteaptă să i se curețe scaunul într-o sală de spectacol, pentru a fi marțial când anunță vre-o invazie democratică și în numele valorilor europene, analiștii asteapta confirmarea. De obicei, atunci când mai distruge o instituție republicană sau mai înjură vre-o categorie socială europeană, individul Macron, cu ochii ficși și mutra de copil batut în seminariile catolice, dă anunțul și așteapă cuminte, în banca sa, câteva zile (probabil profa Brigitte îl laudă sau îl urecheză, Dumnezeu doar știe de ce se comportă așa). Când perioada de urecheală se termină, Macron face al doilea anunț. Adică adâncește ideea. Atunci analiștii sunt siguri că mintea locatarului din palatul amantei de la Paris a vorbit serios. Așa si cu acest anunț șocant, franțuzul nostru, la doar 4 zile de la primul declarașie cu trimisul soldățeilor de plumb să aduca pacea prin Ucraina, face o a doua declarație, confirmând aberația. Macron chiar vrea să trimita soldați în Ucraina. In numele păcii, al bunăstarii și desigur, luptei universale pentru democratia cu gust ecologic.
Iar ca tortul de bezea să fie dulce până la diabet, comunicarea macroniană nu trebuie să ne sperie. Problema a fost pe ordinea de zi a întâlnirii, francezul nu avea cu ce să se bage în față și el, polonezii furaseră startul cu anunțul ca militarii britanici (probabil doar ecologiștii nu știau, în rest orice om serios din Europa știa de miscarile britanice la Kiev)) sunt deja în UIcraina cotrobăind prin debaraua cu artificii a lui Zelensky. Așa ca parizianul a lansat bomba. Ca atare este foarte probabil că majoritatea celor din sală nu știa că Macron avea să vorbească despre asta în mod public. Și în public a făcut-o. Na englezoilor, că v-am stricat bunătate de revelion. Eu Franța mă intorc napolonicește (scuzați, dar cuvîntul nu există) și va tremura Moscova de frica cucoșului galic ce se duce să lupte în Ucraina.
Se cutremurară apele, se zguduiră munții, se născu o stea pe cer cînd Macronul anunță vestea cea mare și așteptată de către toți talibanii democrației europeniste. Până când, la început doar un firicel, apoi să devine avalanșă, negațiile aliaților în frunte cu Polonia să îl opreasca pe Macron din a sa reverie. Nimeni, dar nimeni, inclusiv Ucraina, nu doreste să vadă picior de soldat francez prin Ucraina. Căci dacă poporul rus nu iubește Ucraina, apoi cu Franța mai are puțin și se ia la bătaie în veceurile neutrale, parte în parte, că tot un iresponsabil de ministru francez a zis că Franța este putere nucleară deci ea vorbeste de la egal la egal cu Rusia. Unde oare, se întreabă toți analiștii care nu vorbesc dicționarul găndirii unice bruxeleze, unde este Franța egală cu Rusia? În bucătaria din palatul Cotroceni? Altfel pe continentul european, Franța este de mărimea unei gubernii rusești mai chivernisite și oricum este de 7 ori mai mică decât Quebec, și ea provincie, sărantoacă este drept, dar mândră parte a Canadei. Probabil că în concursurile gastronomice, Franța să fie egală cu Rusia. Altfel Franța nu esta egala Rusiei nici la număratul rachetelor, a soldaților, a resurselor, a cetățenilor cu inima la locul ei și mintea la purtător, a principiilor sănătoase și a familiilor cu prunci, dară mite la trimisul de soldăței de plumb prin câmpia ucrainiană.
În orice caz, în timp ce unele dintre formulările trecute ale șefului statului francez au fost improvizate și imediat ridiculizate– de la „nu trebuie să umilim Rusia” (o sentință acum pare-se anulată prin decret napolonian) la planul său imediat născut mort pentru o „coaliție împotriva Hamas” – acest anunț a fost unul meticulos calculat, planificat și cântărit în termeni de consecințe și reacții probabile. Efectul de șoc a fost deliberat. Măcar cu atât să rămână și Macronul lui Brigitte.
Anunțul în sine, tipic lui Macron, a fost sustinut în două etape. Prima etapă a fost cea a comentariilor făcute în celebra ședință cu leaderii europeni, cât și pe 7 martie, când s-a întâlnit cu liderii parlamentari pentru a prezenta riscurile crescânde ale unei clare intenții militare rusești față de Odessa și necesitatea imperioasă ca Occidentul să opreasca căderea țărmului ucrainean al Mării Negre sub ocupație rusă. Întrucât Putin nu cunoaște limite, a spus Macron, occidentul (probabil la cel european se referea, căci SUA a anuntat imediat după prima etapă a anunțului că pe ea să nu conteze nimeni) va fi obligat să impună propriile linii roșii. Iar Franța va fi cea care va desena aceste linii rosii pe harta lumii. Asta da democratie de imperialism francez.
Desigur, președintele francez a fost precaut în a doua sa etapă a anunțului, prezentând trimiterea de trupe ca o opțiune și constatând (obligat de realitate și deci public) lipsa de unanimitate a aliaților NATO și UE pe acest subiect. În același timp, Macron a vorbit despre toate obstacolele anterioare care au fost depășite, menționând expedierea de tancuri grele, rachete cu rază lungă de acțiune și avioane de luptă.
Dar însuși actul de a menționa trimiterea de soldați, deci de a anunța o acțiune ofensivă într-un conflict care privește două țări ne-membre ale NATO sau UE, a risipit încă un tabu al propagandei de Bruxelles. Napoleonul secolui actual ne anunță că el se duce în Ucraina nu ca să salveze Ucraina de invazia rusească ci ca să traseze linii roșii europene, adica ne ucrainiene.
Macron, care a fost văzut de multă vreme ca lipsit de importanță în sprijinul său pentru Ucraina – contribuția militară a Franței este substantial redusă față de cea a altor țări mai mici ca ea – a înțeles că mesajul care trebuia trimis Rusiei trebuie să fie urgent superior cantitativ, având în vedere deficitul dramatic de muniție și armament în rândul soldaților ucraineni. Anunțul cu trimiterea de soldați a fost însă și unul calitativ. Era nevoie de ceva nou. Ca atare Macron a dorit să evidențieze o realitate de bază, una care a fost ascunsă deliberat de propaganda urlată până în prezent de liderii politici occidentali: în fața unui război total rusesc, distructiv în profunzime și orizontal în anvergură (nu doar Ucraina, Georgia, Siria, Belarus, Africa sau Asia, dar și un război împotriva mecanismului hegemonic occidental pe întreaga planetă) una din iluziile victoriei democrației fără razboi trebuia să moară. Pentru ca civilizatia eco democratică să existe, ea are nevoie de un război fondator nimicitor. Nici o mare civilizație, nici un mare imperiu nu s-a construit fără un război fondator la originele sale. Iar pentru eco Europa și noua republică de la Bruxelles, acest razboi este cel oferit de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.
Ca atare Macron testează apele lumii democratice, punând o simplă întrebare. Aveți curajul să încălcați regulile democrației de catifea pentru a vă salva hegemonia democratică? Sau voi ceilalți din occident vă uitați cum în fiecare lună mai pierdem din vasalii care ne asigurau bunăstarea, ca elite conducătoare la Bruxelles? Căci doar cu regulile democrației, nimeni nu poate opri disoluția sistemului nostru internațional de impuneri, de reguli și dictate. Macron de fapt, anunță că trebuie jucat murdar și fără milă. Așa cum o face e peste 7 ani la el în Franța. Așa cum a făcut-o Napoleon, la timpul său.
Numai așa hegemonia și sistemul vasalic instaurat după 1945 mai poate fi menținut. Macron știe exact ce spune. În doar cinci ani Franța a pierdut jumatate din întregul sistem african de vasali pe care îl construise prin lovituri de stat, mită, corupție și minciuna. Asta după ce Jaque Chirac a reusit să guverneze peste noul sistem imperial al lui De Gaulle denumit France-Afrique. Atunci când France-Afrique s-a prăbușit ca urmare a deciziilor strategice ale Germaniei (apropos tot prin lupta anti corupșie s-a realizat acest fenomen, ca și ăn Italia sau Olanda), Franța a pierdut orice suveranitate economică care îi permitea să fie putere globală. Uitându-se la Germania de astăzi și la dezindustrializarea ei rapidă încurajată de către SUA, francezul realizează că UE se află într-o gravă eroare de analiză. Fără gazul rusesc ieftin și fără sistemul de vasali est europeni care să asigure presiunea teritorială împotriva Moscovei, occidentul european se va prabuși. Industria germană se delocalizează, China intră din ce în ce mai adânc în spațiul privilegiat european, exclusivitățile economice europene la nivel global dispar, încet dar sigur, iar privilegiile oferite de sistemul vasalic instaurat după razboi colapsează vertiginos. O victorie strategică și teritorială la Marea Neagră a Rusiei în Ucraina, va deloca, va deconstrui și va distruge iremediabil ceea ce a mai rămas din hegemonia globală europeană. Căci după Marea Neagră și schimbare lui Putin, probabil într-un deceniu din acest moment, noul țar de la Kremlin va lovi în nord, în spatiul baltic și în special în Bering-Chuki și iesirea spre Artica și Pacific. Dacă acolo Rusia va căștiga întregul occident european poate să își închidă uzinele, fabricile, academiile și școlile. Jocul european se încheie pentru secolul XXI, pentru că întreg sistemul de comerț și transfer militar se translatează exct în acel spatiu enorm unde se intâlnesc toate cele trei mari jucătoare, SUA, China și Rusia. Și desigur sistemul de plată a tributului global construit de către vechiul continent se va transfera automat spre acești trei actori.
Ca atare este nevoie de soldați francezi, de soldați occidentali într-un cuvânt, ca tocmai acest sistem feudal de hegemonie și de propagandă a gândirii unice să reziste. Altfel viitorul însuși al noii republici europene este în pericol. Visul de aur al puterii unice, singure și antinaționale, distrugătoare de state și de civilizații, hegemonice și cariate moral, dar creatoare de elite de tip Macron și Iohannis, care se instalează încet dar sigur la Bruxelles, riscă să dispară pe muzica marșului Armatei Roșii. Și acum nu mai vorbim de comuniști și naziști pro Vichy, ci de șeicate, de pericolul islamismului revoluționar (a studiat cineva dintre talibanii europenismului de la Bruxelles și propagandiștii lui dela București recentele infleunșe cecene în Ucraina, nu cele militare ci cele religioase și financiare, mai ales în spațiul tătar ucrainian?), de ruperea teritoriului european în emirate și ducate. Iar Rusia nu are nici o problemă să încurajeze printr-o victorie strategică reală în Ucraina, destructurarea noii republici europene. Cum nici SUA și nici China nu au vre-o problemă. Diplomațiile celor două supra puteri au învățat să negocieze cu orice elită rasială, culturală, religioasă sau militară, de oriunde provine ea. Republica de la Bruxelles, însa, nu este capabilă și nici nu dorește să lupte pentru supraviețuirea ei, decat în termenii unei sărăciri generalizate și funciar anticivilizaționale.
Un astfel de razboi, al elitei europene care își are rădăcinile în dicționarul de gândire unică și de hegemonie propagandistică, finanțată de tributul vasalilor nu poate fi câștigat luptând din spatele Ucrainei sau prin împuternicire semnată la notar. Macron anunță că dacă se dorește supraviețuirea noii republici europene, dacă se doreste menținerea dictatului de la Bruxelle, atunci elita trebuie să aiba soldați care să moară pentru ea.
Pentru propaganda lui Napoleon si minciunile sale de împărțire a păcii europene pe tronuri (după numărul surorilor și fraților săi) au murit milioane de europeni. Formula supraviețuirii noului imperiu (identic ca la Napoleon) nu este inventată de Macron. Ea este doar revigorată, acum în numele democrației și salvării planetei.
În seara zilei de 26 februarie, elita globalistă reprezentată de către Macron al micii provincii europene denumită Franța, a declarat pentru prima dată că Rusia trebuie învinsă militar pe teritoriul său. Fraza propagandei din ultimii doi ani s-a schimbat, enunțul că Rusia nu trebuie să câștige, dar fără să se indice cine trebuie să fie câștigătorul, s-a radicalizat. Pentru elita de la Bruxelles, Ucraina a pierdut victoria în fața Rusiei. În fond Ucraina este un stat identitar, nationalist și perfect centralizat, exact tipul de organizare pe care elita de la Bruxelles îl detestă și luptă împotrivă. De aceea Ucraina a pierdut în favoarea soldaților europeniști de la Bruxelles. Ursula von de Leyen, la București, la numai săptamâni după anunțul macronist, cerea o armată comună europeană. Iohannis își dorește ori funcția de nou comisar al politicii externe al C.E. ori noua funcție de ministru al războiului în noua comisie europeană. Ghiciți unde se va duce dacă militarismul german va câștiga un nou mandat la Bruxelles. Acum înțelegeți de ce ”Ciucă al nost” trebuie să fie președinte ale României?
Concluzia amară este că razboiul din Ucraina nu se va termina nici rapid și nici printr-o victorie a Ucrainei. Nu Ucraina trebuie să câștige, ci Rusia trebuie învinsă, pe teritoriul ei, împărțită în state vasale Europei, resursele ei luate, apa ei băută, cultura ei distrusă. Elita Europei numai așa poate supraviețui. Dacă Napoleon a eșuat, viitorul Napoleon de la Bruxelles crede că va cîștiga. Planul nu este nou, el este vechi și niciodată uitat. Gazul ieftin rusesc au asigurat dictatul de la Berlin, via Bruxelles. Fără continuarea lui, elita europeană eco-globalistă moare. Ca atare avem nevoie de soldați europeni în Ucraina. Riscul unei escaladări geometrice a conflictului, care să ducă la un razboi pan european distrugător este masiv și probabil de ne-evitat. Nu își imaginează nimeni ca auto declarata egală a Rusiei în bombe atomice, Franța, va putea vre-odată ocupa Kremlinul. Napoleon doar a jefuit Rusia. Iar marea lui armată, formată din soldați adunați de prin toate colțurile europene ocupate de către Franța, au murit pentru gloria minciunii unei Europe pacificate de noul împărat.
Căte milioane de europeni vor trebuie să moară pentru minciuna nefastă a hegemoniei democrației europene? SUA au învins talibanii prin predarea puterii în Afghanistan talibanilor. Se pare însă, că în avioanele lor borțoase și pline de democrație, au adus virusul taliban și în Europa. Căci doar talibanii noii republici de la Bruxelles vor putea impune o dictatură atât de feroce pentru a asigura carnea vie a tinerilor, transformați în soldați pentru a înfrânge Rusia. Macron doar a anunțat moartea Europei civilizate sau democrate și apariția talibanilor europeni. Ascundeți argintăria, tablourile, virginile și cărțile. Începe marea resetare!