Ministerul român al Muncii spune – sau atât ştie – că doar 284 de oameni lucrează în industria alimentară în străinătate. Publicaţia germană Deutsche Welle a scris recent că mii de români lucrează în industria prelucrătoare a cărnii din Germania. Iar Ministerul de Externe de la Bucureşti a anunţat că 300 de români dintr-un abator din Germania au fost infectaţi cu COVID-19. Administraţia din România a uitat că a avea date exacte nu înseamnă nici control, nici supraveghere a populaţiei, cu „profilaxie socială“, scrie Ziarul Financiar.
În ultimii 20 de ani din România au plecat la lucru în Europa între 3 şi 4 milioane de români, o cincime din populaţie. Sunt, pe de o parte, „creierele“ („brain drain“), dar mulţi merg pentru joburile pe care cetăţenii ţărilor din Vest nu le mai vor: sunt prost plătite, sunt chinuitoare. Pentru românii plecaţi ele sunt însă bune, pentru că primesc de câteva ori mai mulţi bani decât pentru un job similar în România.
În urmă cu 20 de ani sindicatele din Germania s-au opus cu furie aderării României la UE, tocmai pentru că se temeau că banii puţini acceptaţi de cei din Est le pun în pericol locurile de muncă. Dar Germania a crescut puternic în ultimele două decenii, aşa că munca prost plătită este pasată altora – de bine, de rău, este un aranjament de tip „win-win“. Aşa că în Germania sunt astăzi 700.000 de români la muncă, majoritatea lucrând pentru salariile pe care germanii le refuză. În industria alimentară, prost plătită peste tot, este aceeaşi poveste. Doar că România nu are niciun fel de date la zi despre românii care muncesc în alţe ţări, deşi aceste date ar trebui să facă obiectul unor studii atente.
