Berlinul pregătește în secret un mega-proiect de infrastructură în Turcia. Și ar putea să se confrunte cu critici din cauza cooperării cu autocratul de la Ankara, scrie revista germană Der Spiegel conform RFI:
”Când sultanul Abdulhamid al II-lea a urcat pe tronul Imperiului Otoman în 1876, europenii și-au pus mari speranțe în tânărul conducător. El era văzut drept un liberal, și chiar a fost pro-european. El a inițiat reforme menite să salveze imperiul văzut atunci drept „bolnavul de pe Bosfor”.
Pentru a impulsiona economia, sultanul a decis să lanseze un vast proiect feroviar, ajungând la un acord, în 1898, cu împăratul german Wilhelm al II-lea pentru a construi o cale de importanță strategică până la Bagdad.
Acum, 140 de ani mai târziu, un alt proiect gigantic de cale ferată este planificat pentru statul membru NATO. Turcia trece în prezent, printr-o criză financiară și valutară profundă, dar își propune să-și modernizeze rețeaua feroviară.
În urmă cu aproximativ trei luni, trimișii președintelui turc Recep Tayyip Erdogan au contactat guvernul german pentru a discuta planul. Un consorțiu condus de Siemens ar urma să se ocupe de construirea de noi linii de cale ferată, electrificarea celor vechi și instalarea tehnologiei moderne de semnalizare în întreaga țară.
Valoarea totală a comenzii este de aproximativ 35 miliarde de euro. Dacă proiectul va fi realizat, ar fi cea mai izbitoare dovadă a revenirii diplomatice spectaculoase pe care ministrul de externe al Germaniei, Heiko Maas, a încercat să o realizeze în timpul vizitei sale în Turcia, săptămâna trecută.
Cu doar un an în urmă, guvernul german propunea sancțiuni la adresa partenerului din NATO și nu trecea o săptămână fără ca Erdogan să-i atace pe germani comparându-i cu naziștii.
Este adevărat că, între timp, germanii aflați în spatele gratiilor din Turcia – avocatul pentru drepturile omului Peter Steudtner și jurnaliștii Deniz Yücel și Mesale Tolu – au putut să părăsească țara.
Totuși, nimic nu s-a schimbat cu adevărat în regimul autoritar al lui Erdogan. Dimpotrivă, alegerile prezidențiale i-au conferit liderului turc aproape aceleași puteri pe care Sultanul Abdulhamid al II-lea le avea la vremea lui”.
