În decembrie 2017, judecata în dosarul Gazeta s-a încheiat. După 11 ani în care dosarul a fost anchetat, Curtea de Apel Galați a decis definitiv și irevocabil achitarea tuturor inculpaților. Motivaerea deciziei de achitare indică că DIICOT ar trebui să intre în pământ de rușine, după ce, cu ajutorul SRI, au folosit dosarul ”Gazeta” pentru a face poliție politică, scopul fiind închiderea publicațiilor de presă și condamnare la închisoare a conducerii acestora, scrie Gazeta de Cluj.
Procurorii au INVENTAT o culpă pentru scoaterea de pe piață a Gazetei: constituirea unui grup infracțional organizat și șantaj prin presă, însă Curtea de Apel Galați a achitat toți inculpații din dosar, astfel că înscenarea dosarului creat de comisarul șef Toma Rus, pe vremea aceea șef la BCCO Cluj, în colaborare cu procurorii DIICOT Mircea Hrudei și Daciana Deritei și ajutați ilegal de către George Maior, când era director al SRI s-a dovedit a fi un mare fiasco, mai scrie sursa citată.
Instanța a constatat că infracțiunea de șantaj nu există, că ”procurorul și-a întemeiat acuzația de șantaj doar pe simple presupuneri, fără a strânge și fără a administra și alte probe, atât în favoarea cât și în defavoarea inculpaților, fără a efectua minime demersuri pentru a stabili veridicitatea afirmațiilor martorilor”.
Totodată, referitor la săvârșirea infracțiunii de constituire, sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, Curtea reține următoarele:
”Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 un grup infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Ca atare, rezultă că trebuie îndeplinire cumulativ mai multe condiții pentru existența reală a unui grup infracțional organizat și anume: grupul să fie format din trei sau mai multe persoane, acest grup să acționeze pe o anumită perioadă de timp și în mod coordonat, ceea ce implică existența anumitei planificări, organizări și control; grupul infracțional să nu aibă caracter ocazional; existența unei conexiuni psihice între membrii grupului, aceștia trebuind să aibă încă de la început reprezentarea faptului că fac parte dintr-o grupare creată în scopul special comiterii unor infracțiuni grave, că există anumite reguli prestabilite care trebuie respectate, că fiecare are rolul său bine determinat; infracțiunile să fie comise în scopul obținerii unui folos material. Cu privire la atitudinea psihică, membrii grupului infracțional organizat trebuie să aibă reprezentarea că fac dintr-o grupare creată tocmai pentru comiterea unor infracțiuni grave, precum și rolul și atribuțiile pe care le au în cadrul grupului,
Or, în speța de față, din probele administrate în cauză nu rezultă în concret vreo activitate sau activități ale inculpaților ce ar intra în conținutul infracțiunii de constituire, sprijinire, aderare a unui grup infracțional organizat conform art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.
Inculpații interacționau prin prisma activităților desfășurate în cadrul societăților comerciale care editau publicațiile enumerate în rechizitoriu (deținând calitatea de acționar, asociat, administrator ori angajat), societăți ce aveau ca obiect de activitate mass-media.
Probatoriul administrat în cauză a relevat că scopul urmărit de inculpați era acela de a realiza demersuri jurnalistice corecte care să aducă în atenția opiniei publice chestiuni de interes general.
Convorbirile telefonice redate în procesele verbale atașate în dosarul de urmărire penală sunt lipsite de relevanță, constau în discuții generice și nu contează existența unui grup infracțional. Totodată nu rezultă vreo acțiune de coordonare, organizare sau control, desfășurată de inculpați asupra activității din grupul menționat în rechizitoriu de către parchet. Nu corespunde realității susținerea parchetului că persoanele vătămate și martorii audiați în faza urmăririi penale au confirmat faptul că inculpații colaborau în scopul determinării mai multor persoane să cedeze șantajului. Dimpotrivă, aceștia au declarat în esență că au existat doar discuții pe această temă în mediul jurnalistic și de afaceri, percepția unora reducându-se doar la faptul că s-au încheiat contracte de publicitate.
Din declarațiile existente la dosarul cauzei nu rezultă că inculpații le-ar fi solicitat redactorilor sau ziariștilor, nici personal, nici prin intermediul altor persoane, să publice articole negative sau pozitive despre diferite persoane fizice sau juridice. Dimpotrivă, jurnaliștii au avut intenția abordării anumitor subiecte de interes public, au realizat o amplă activitate de documentare, nu au fost determinați de inculpați să scrie articole cu conținut calomnios la adresa persoanelor vătămate din prezenta cauză și și-au asumat întreaga răspundere pentru natura informațiilor furnizate. (…)
Dată fiind soluția de achitare pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, infracțiuni care reprezentau – în opinia procurorului – scopul grupului infracțional organizat, Curtea constată că în cauză nu mai este îndeplinită condiția tipicității infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003”, se arată în motivarea deciziei instanței.
