Home Analize Frica lui Iohannis și fuga din fundătura anticipatelor

Frica lui Iohannis și fuga din fundătura anticipatelor

0

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Anunțul șocant din această seară al președintelui Klaus Iohannis privind retragerea lui Ludovic Orban din cursa pentru un nou mandat confirmă strălucit ce scriam ieri, anume că șeful statului e cuprins de frică. Și că va căuta o soluție de a se extrage cu pagube cît mai mici din fundătura anticipatelor în care s-a băgat singur.

Scriam despre președinte, după discursul rostit ieri în urma deciziei CCR, că ”a intrat într-o fundătură de proporții din care habar nu are cum să iasă fără pagube majore de imagine. Și e speriat, lăsînd impresia că se agață cu disperare de speranța că vreo frază din motivarea CCR l-ar putea ajuta să-l păstreze pe Orban candidat de premier și a menține, astfel, și iluzia anticipatelor”.

Că e vorba de spaimă o demonstra anunțul lui că va aștepta motivarea CCR mai înainte de a lua o decizie, ceea ce era o tergiversare nejustificată, în opinia noastră, pentru că firesc ar fi fost ca președintele să fi anunțat deja că îl va înlocui pe Orban.

Iată că azi a venit confirmarea: Iohannis s-a răzgîndit brusc, nu mai așteaptă motivarea și a ieșit la rampă să anunțe că face urgent consultări pentru desemnarea altui premier, pe care îl va anunța tot mîine, pentru că Orban a decis să își depună mandatul pe motiv de expirare a perioadei în care trebuia să adune o majoritate și să o treacă prin parlament.

Or, tot ieri, Ludovic Orban dădea asigurări publice că rămîne în cărți: ”Propunerea de premier a PNL e cunoscută. Știți că decizia Consiliului Național care a fost luată. Primul gând care îmi trece este să declar public că vreau să formez majoritate parlamentară și voi încerca să formez majoritate parlamentară”.

Azi, Orban e chemat hodoronc-tronc la Cotroceni pentru discuții în regim de urgență.

După care anunțul retragerii nu e făcut de premierul interimar, cum ar fi fost firesc, ci de către președinte.

Ieri, nu știa Orban că azi îi expiră termenul invocat de președinte? Președintele nu știa nici el?

Concluzia e simplă: lui Orban i-a fost luat, brutal, mandatul, nu și l-a oferit singur pentru detensionarea situației.
Iar Iohannis a decis asta după ce a început/l-au făcut să înțeleagă că s-a declanșat pentru el o numărătoare inversă care îi poate fi fatală.
Explozia epidemiei de coronavirus – despre care scriam alaltăieri că poate face ravagii pe scena politică și poate distruge cariere precum căderea FNI în 2000 – l-a făcut pe Iohannis să priceapă că va fi măturat cu tot cu PNL de furia populară dacă nu se implică urgent în gestionarea crizei.

Klaus Iohannis a închis peste noapte complet subiectul anticipatelor și i-a stins lumina politicianului Orban, nu fără a-l lua în bășcălie prin anunțul că acesta rămîne prima sa opțiune de premier. Un fel de ”dragă Stolo, te așteptam să revii cît mai repede printre noi, la anul și la mulți ani”.

Mîine, estimăm, președintele va numi un premier care va avea misiunea chiar să treacă un guvern prin parlament și să gestioneze criza care se apropie.
Vremea experimentelor tembele s-a dus.
Că răzgîndirea jenantă a președintelui de ieri pînă azi a fost determinată de analizele consilierilor ori de rapoarte ale serviciilor nu mai prezintă importanță.

Iohannis a ales soluția corectă și va pune capăt crizei politice.
Nu va ieși neșifonat de aici.
În primul rînd că s-a făcut praf mitul, oricum prostesc, că în spatele măștii impenetrabile se ascunde o minte de politician genial, care are planuri B secrete și ultraeficiente prin buzunare.
O iluzie întreținută atent de o parte a presei în ultimele săptămîni.
Geniul de la Cotroceni se remarcă mai mereu prin expirări de Gîgă, nu prin manevre spectaculoase: ”Varianta optimă pe care o văd eu o veți afla imediat după ce mă hotărăsc” transmite ziariștilor din sală care încearcă și acum, probabil, să înțeleagă ce a vrut să spună poetul.

Nu. Iohannis nu a avut niciun plan vreo secundă, doar o idee fixă – a anticipatelor – care i s-a înfipt imediat după prezidențiale în cap pe fondul victoriei lejere în fața unui adversar ca și inexistent, Viorica Dăncilă.
A ordonat oamenilor săi din servicii și partid să treacă Prutul și nimeni nu a îndrăznit să-i explice că e imposibil asta, fără poduri, bărci și cu soldați care nu știu să înoate.

CCR și coronavirusul l-au executat politic pe președinte și l-au obligat să abandoneze, rușinat, cîmpul de bătălie.
Cît de penibilă e retragerea se vede din declarația de azi că nu e treaba președintelui să asigure majorități parlamentare; nu mai departe de anul trecut ne dădea asigurări, tot el, că e capabil oricînd să formeze noi majorități parlamentare și să răstoarne PSD de la butoane.

”Le cer celor de la PSD și ALDE – abrogarea modificărilor legislative aduse în ultimii doi ani legilor justiției și codurilor penale. Dacă nu o va face acest guvern, vă promit că voi strânge o nouă majoritate, după alegeri, care va face asta. Și care nu se va opri la acest lucru, ci se va ocupa de întărirea statului, pentru ca drepturile românilor să poată fi protejate și garantate cu adevărat.” se umfla el în pene anul trecut, în iulie.

La rîndul său, Ludovic Orban și-a cam încheiat cariera la vîrf și va preda curînd și partidul, într-o formă sau alta. Măcar și-a încheiat-o cu stil, totuși, cu 90 de zile la palatul Victoria, chiar un pic mai mult decît altă glorie a dreptei, MRU.

Ad

Exit mobile version