Fostul şef al Securităţii din decembrie 1989, generalul Iulian Vlad, a declarat într-un interviu pentru adevarul.ro că cei care au organizat masacrul de după 22 decembrie 1989 ar fi fost unii din cei care au preluat Puterea de la regimul Ceauşescu în acel moment.
Iulian Vlad nu i-a numit explicit, dar liderul grupului care a preluat Puterea a fost Ion Iliescu.
După 22 decembrie 1989, când Ceauşescu a fugit din Bucureşti, au murit mai mulţi oameni decât înainte de răsturnarea regimului acestuia.
Totodată, fostul şef al Securităţii a mai afirmat că presupusele tiruri trase în 22 decembrie 1989 spre sediul CC, unde erau mai multe grupuri de aşa zisi revoluţionari, ar fi fost o diversiune ordinară, o simulare, dar nu a precizat de cine ar fi fost organizată şi ce structuri din România deţineau la aceea vreme astfel de tehnici de simulare sau dacă a fost un amestec străin.
El a făcut mai multe dezvăluiri şi despre întâlnirea de la Malta din decembrie 1989 dintre Gorbaciov şi Bush şi a dat detalii despre certurile dintre Ceauşescu şi Gorbaciov şi, mai ales, despre avertismentul liderului sovietic: „Să mai trăim până la 9 ianuarie (n.red- 1990) şi după aceea o să mai vedem“.
Focurile de armă au fost trase mult după acest moment, seara. A fost altă poveste. S-a tras de pe Palatul Republicii, a fost o diversiune ordinară. Şi s-a simulat că se trage către sediul CC, unde eram şi eu, şi generalul Guşă (foto dreapta), care conduceam comandamentul ad-hoc constituit şi încercam să ţinem sub control situaţia atât din Bucureşti, cât şi din toată ţara, a declarat Vlad.
Acesta a mărturisit indirect că în 22 decembrie 1989 a avut loc o bătălie pentru Putere:
Mai întrebaţi-i şi pe alţii, care au preluat puterea. În sediul CC se întâmplau tot felul de lucruri, se făceau şi desfăceau guverne… S-a încercat un guvern pe care să-l constituie Constantin Dăscălescu, unul pe care l-a încercat Ilie Verdeţ. Acesta mi-a propus şi mie să intru în guvern.
Iulian Vlad a explicat că i-a comunicat lui Ceauşescu că urmează să fie debarcat în baza unui raport olograf pe care i l-a înmânat personal despre întâlnirea de la Malta din 2-3 decembrie 1989 dintre Mihail Sergheievici Gorbaciov şi George Bush tatăl, preşedinţii URSS şi SUA.
El îl acuză acum pe Ceauşescu că nu a prezentat acele informaţii publicului din România din cauză că era epuizat.
România era deja condamnată. Şefii statelor, când se întâlnesc să ia nişte decizii au deja hotărârile pregătite. Şi pregătirea se face la alte niveluri, iar acolo doar se consfinţesc. Pentru România ce mai urma? Pentru că se răsturnaseră deja nişte regimuri. Cădeau ca un castel de cărţi de joc: unul după altul. Aşa a fost în luna decembrie 1989… A fost o lună a răsturnărilor, a prăbuşirii sistemului socialist, explică acum Vlad.
Este adevărat că în stenograma discuţiilor este acest paragraf – Gorbaciov către Ceauşescu: „Veţi mai trăi până la 9 ianuarie?“?
Nu chiar aşa! S-a spus, mai degrabă, astfel: „Să mai trăim până la 9 ianuarie şi după aceea o să mai vedem“.
Dar ce era cu acest 9 ianuarie?
Putem trage concluzia că probabil Gorbaciov ştia că Ceauşescu n-o să mai prindă luna ianuarie. Procesul lui Ceauşescu a avut trei etape. Prima etapă a procesului lui Ceauşescu s-a produs în vara anului 1989, la vila care se construise pentru Alexandru Drăghici, dar în care Drăghici n-a stat nicio zi. Pentru că relaţiile dintre ei doi se deterioraseră. Iniţial fuseseră atât de bune, încât îşi făcuseră casele unul lângă celălalt. Din această vilă s-a făcut o casă de oaspeţi de nivel înalt şi acolo, atunci când a venit Gorbaciov în vizită, în luna mai, dacă-mi amintesc exact, s-a dat un dineu privat. O masă de seară, la care au participat şi soţiile. Dar n-a mai fost masă. A fost un proces.
Adică?
Adică s-au acuzat unul pe celălalt şi şi-au spus, cred, tot ce-au avut pe suflet. Cu alte cuvinte, după părerea mea, soarta lui Ceauşescu fusese mai dinainte hotărâtă. Dar atunci, în noaptea aceea de discuţii foarte aprinse, Ceauşescu i-a spus lui Gorbaciov de la obraz o mulţime de lucruri pe care el a considerat că trebuie să i le spună. Şi invers, aşa încât lucrurile cred că s-au lămurit atunci definitiv între cei doi. Întâlnirea de la Moscova a fost mai mult sau mai puţin o formalitate. Dar cred că prin acea exprimare, Gorbaciov a anunţat, de fapt, sentinţa de condamnare a lui Ceauşescu.
Aţi spus că în vară a fost prima etapă. A doua etapă?
La Moscova!
Şi a treia etapă la Târgovişte…
A treia etapă a fost de fapt punerea în executare a sentinţei.
La Târgovişte s-a judecat un proces?
Nu! Acolo s-a pus în aplicare o sentinţă.
Dată de cine?
Formal, de Tribunalul acela instituit.
Informal?
Informal deja se ştia, fusese rostită chiar de Gorbaciov.
