Un basarabean se chinuie deja, de zile bune, să încropească un discurs în limba română, pe care să-l rostească în Catedrala Patriarhală de la Bucureşti. Asta, bineînţeles, după ce va contribui generos la un fond, probabil româno-rus, de cinstire a victimelor ortodoxe ale comunismului. Că doar fondurile astea nu sunt subiect de sancţiuni, nu?, scrie pe blogul său fostul șef Russia Today România, Dan Mușetoiu, despre vizita Patriarhului Rusiei la Bucureşti.
Articolul semnat de Dan Mușetoiu:
1. Preafericitul Daniel l-a invitat pe omologul rus într-un moment de profundă nefericire. Scandalurile de pedofilie, homosexualitate şi corupţie la adresa păstorilor BOR păreau să nu mai contenească iar instituţia se cam zdruncina din temelii la orice strănut al vreunui Pomohaci sau o chemare la spovedanie în locaşul Sfintei Kodruţa de la DNA. Atât de tare încât referendumul pentru „familia tradiţională”, un referendum pe care Daniel şi l-a dorit pentru a demonstra că rămâne profund ortodox în ciuda avânturilor ecumenice pidosnice pe care le practică de o viaţă, ar fi avut toate şansele să devină un fiasco. „Motorul” neprihănit al tradiţiei straight s-ar fi dovedit promovat de LGTB-işti în sutană sau duhovnici ai evaziunii fiscale. Naşpa! Moment în care tronul Preafericitului Daniel ar fi început să semene cu scaunul papal de pe vremea lui Alexandru al Şaselea, zis şi Borgia. Şi viaţa Sa ar fi devenit oricum, numai fericită nu.
L-a invitat pe Kiril, ca să zic aşa, din motive personale, din calcul politic intern al poziţiei sale de şef al BOR. Avea nevoie de o lovitură de imagine pro şi pan-ortodoxă în faţa unei audienţe formate din soldaţii Părintelui Arsenie Boca. Sau Iustin Pârvu. Sau alţii pe care, când erau în viaţă, dacă-i întrebai de Daniel se abţineau cu greu să arunce cu pietre în tine.
Mă îndoiesc că Daniel s-a gândit vreo secundă că, folosindu-l pe Kiril, va câştiga, poate, sufletele cuvioaselor şi cuvioşilor care urcă în genunchi Dealul Patriarhiei, dar îi va pierde definitiv pe cei care ştiu să facă diferenţa între sărutul frăţesc ortodox şi degetul în cur.
Nici măcar faptul că preopinentul Kiril n-a zis „DA” din prima, ci abia după ce i-a cerut voie Ţarului Vlad, să vină la Bucureşti, n-a avut darul să-i schimbe gândurile lui Daniel. Bănuiesc că la Kremlin s-a băut apă sfinţită cu vodcă în cinstea acestui cadou venit, practic, fără niciun efort.
Malofeev cred că-şi dă palme în faţa oglinzii când vede cum Vlad obţine gratis obiective pentru care el a cheltuit miliadre fără măcar să se apropie de ele.
2. Kiril a înţepenit când şi-a dat seama că invitaţia e pe bune. Apoi a dat fuga la Kremlin să-şi ia binecuvântare. (Dap – la ruşi lanţul trofic al credinţei ortodoxe e puţin altfel).
Vlad a fost finuţ, în sensul că nu i-a cerut Preafericitului Kiril să facă nimic deosebit. Decât să citească interviul DE AICI şi să vadă dacă pe Ciubotea îl mai încurcă ucrainenii. Că, dacă-l încurcă, atunci e de bine! Doamne, ajută!
3. Să nu care cumva să credeţi fără să cercetaţi că haloimăsul n-are şi o latură financiară. Pentru că are! Un basarabean se chinuie deja, de zile bune, să încropească un discurs în limba română, pe care să-l rostească în Catedrala Patriarhală de la Bucureşti. Asta, bineînţeles, după ce va contribui generos la un fond, probabil româno-rus, de cinstire a victimelor ortodoxe ale comunismului. Că doar fondurile astea nu sunt subiect de sancţiuni, nu?
