Şi între aceste ipoteze se impune din ce în ce mai clar ideea că a existat un comanditar ascuns al acestor atacuri şi că, indiferent dacă forma de atac a fost luarea cu asalt cu arme automate a porţilor de intrare în aeroport şi detonarea ulterioară a celor trei autori, care au luat cu ei viaţa a unui număr mare de călători, turişti şi angajaţi în securitatea aeroportului, când s-au detonat, motivaţia reală nu era una de natură teroristă sau de „apărare a tărâmurilor sfinte ale Islamului de cruciaţi”, ci aceea ce subminare a puterii în statul turc şi de subminare a autorităţii preşedintelui Erdogan, scrie în Evenimentul Zilei fostul consilier prezidențial Iulian Chifu despre recentele atentate de pe aeroportul Ataturk din Instanbul soldate cu cel puțin 46 de morți.
Este clar că acţiunea nu seamănă cu una a Partidului/Frontului Revoluţionar de Eliberare a Poporului (DHKP-C), cu susţinători în cadrul KESK, confederaţia independentă turcă a sindicatelor din sectorul public (stânga), grupare anarhistă refugiată în mare parte în Grecia şi a cărei cea mai recentă acţiune a fost atacul la consultatul SUA din Ankara. Nu este nici în modul de acţiune al PKK, care are drept ţinte predilecte nu zonele aglomerate cu cetăţeni turci, ci instituţiile autorităţii turce – poliţie, armată, servicii speciale, autorităţi locale – în special în zonele locuite de kurzi, precum regiunea Diabakir, mai spune Chifu.
Din contra, operaţiunea având la origine trei resortisanţi ai unor state din spaţiul post-sovietic, inclusiv un rus din Daghestan, după toate probabilităţile – deşi se vorbeşte şi despre un cecen refugiat în Austria ca probabil creier al pregătirii atacurilor – este una teroristă atipică, dacă ea a fost montată de ISIL, nu de vreo grupare obscură cu viaţă efemeră prin internetul sumbru al infracţionalităţii de tot felul. Asta deoarece impactul promovării unei grupări nu a existat, au fost ucişi majoritar musulmanii iar efectul real a fost doar cel de subminare a puterii în statul turc, nicidecum unul de altă natură, conformă cu ideologia jihadistă. Dacă mai adăugăm zvonurile că Iranul ar fi avut date despre atac – şi a blocat stagiile de pregătire a echipelor sale de fotbal în Turcia – şi mai adăugăm viteza cu care s-a închis după atentat diferendul ruso-turc, care data de la doborârea avionului rus deasupra teritoriului Turciei, avem un cadru propice teoriilor conspiraţiei până la consemnarea deplină a rezultatelor anchetei, mai scrie fostul consilier prezidențial.