”Alți jucători importanți din Siria, inclusiv Israelul, Statele Unite ale Americii, Turcia și rebelii sunniți rămași, ar putea constata, de asemenea, că această nouă realitate îi mulțumește. Cei mai mari perdanți, prin contrast, ar fi regimul Assad și Iranul.
Modelul de comportament al Moscovei în alte părți sugerează că se simte confortabil cu menținerea unor conflicte nerezolvate, la un cost relativ scăzut. În Ucraina, de exemplu, conflictul din Donbass rămâne departe de o rezolvare.
Dar ținând în incertitudine provinciile Donetsk și Luhansk, Rusia se asigură că poate perturba afacerile interne ale Ucrainei.
În Siria, desigur, Rusia sprijină guvernul, și nu o insurgență, precum în Ucraina. Dar Moscova arată acum că interesele sale nu se suprapun cu cele ale lui Asad.
Acest lucru nu era evident pe când aeronavele rusești apăreau pentru prima oară pe cerul Siriei, la 30 septembrie 2015. Au fost primite cu un crescendo de editoriale triumfătoare în mediile regionale pro-Iran și pro-Hezbollah. Un articol din ziarul libanez Al-Akhbar, celebra atunci nașterea alianței „4 + 1”, care urma să includă Iranul, Irakul, Siria lui Assad, Hezbollah și Rusia.
Situația actuală arată o imagine mai complexă.
Rusia pare să-și fi atins, în mare măsură, obiectivele în Siria. Intervenția sa a salvat regimul Assad de la o înfrângere ce se profila în 2015. Acesta controlează acum circa 60% din teritoriul sirian. Cele din urmă enclave ale statului islamic din vecinătatea Damascului au fost eliminate în ultimele săptămâni.
Rusia și-a dovedit eficacitatea tacticii sale brutale, a sistemelor sale de arme, precum și abilitatea și dedicarea armatei sale reformate.
Și-a păstrat intacte bazele sale navale din Tartus și Latakia precum și baza aeriană Khmeimim. În plus, a ucis mulți jihadiști nord-caucazieni care se alăturaseră rebeliunii. Acum Moscova dă semne că se poate lipsi de aliații săi.
Este evident că Putin are un interes scăzut față de poziția pe care ziarul pro-Hezbollah, dorea să i-o ofere: aceea de lider al blocului militar din regiune.
Mai degrabă, Moscova dorește să se transforme în broker-cheie în contextul sirian, o adresă pe la care care toți trebuie să treacă în căutarea obiectivelor lor.
Dar pentru aceasta, desigur, Rusia trebuie să fie în măsură să acorde fiecărei părți câte ceva din ceea ce dorește, mai degrabă decât să suțină ferm poziția unora sau altora”.