Este cazul să ne temem foarte mult de amenințările cu rachete din partea Rusiei? Nu tocmai, crede Foreign Policy citat de RFI.
De la anexarea Crimeei în 2014, a devenit un motiv de alarmă potențialul Rusiei de a amenința regiunile învecinate și de a împiedica NATO să ajute victimele agresiunii.
Dacă s-ar pune problema agresiunii împotriva unuia dintre statele baltice, mulți se tem că Rusia ar putea să-și folosească puterea militară și poziția geografică pentru a crea o „zonă fără acces”. Aceasta, pentru ca întăririle trimise de NATO să nu ajungă în teatrul de operațiuni.
Acest lucru ar putea fi realizat folosind o combinație de sisteme de rachete cu rază lungă de acțiune anti-aer, anti-navă și anti-terestre, cunoscute în jargonul militar drept A2 / AD.
De exemplu, în regiunea Mării Baltice, întăririle NATO pentru Estonia, Letonia și Lituania ar putea fi oprite de rachete lansate din exclava rusă Kaliningrad, situată între nordul Poloniei și Lituania.
Amenințarea provenită de la rachetele cu rază lungă a Rusiei a fost mult uzitată de la războiul din Ucraina, ceea ce i-a pus pe gânduri pe mulți din Occident.
În cele din urmă, exagerarea capabilităților A2 / AD este suficientă pentru a obține un efect disuasiv dacă factorii de decizie occidentali cred că aceste afirmații sunt și adevărate.
Cel mai notabil exemplu de astfel de frică este afirmația, adesea citată, că sistemul rusesc S-400 de apărare aeriană poate crea zone fără acces care ajung la 400 de kilometri de Kaliningrad. Dacă este adevărat – sau se crede că este adevărat – acest lucru ar putea avea consecințe majore.
Pentru că, dacă NATO este considerată incapabilă să-și protejeze membrii baltici de agresiunea Rusiei, aceasta pune sub semnul întrebării angajamentul său fundamental de apărare colectivă. Iar Rusia are un interes strategic de a face capacitățile sale de rachete să pară mai periculoase decât sunt.
Totuși, conform rapoartelor efectuate de Agenția Suedeză pentru Cercetare în domeniul Apărării, sistemele de rachete cu rază lungă de acțiune ale Rusiei, deși puternice, nu se apropie decât în mică măsură de pretențiile maximaliste ale Kremlinului.
Limitările tehnologice ale sistemelor rusești de rachete, vulnerabilitățile vădite în operațiunile pe teren din Siria și gama de posibile contramăsuri disponibile pentru NATO sugerează că „bulele” rusești sunt cu mult mai slabe decât se pretinde și mai penetrabile.
Racheta balistică Iskander-M este în mod clar un pericol pentru țintele fixe de teren într-o rază de 300 de mile. Dar numărul cunoscut al rachetelor desfășurate în Kaliningrad este încă mic, doar 48, în comparație cu numărul de ținte potențiale
Capacitățile ruse A2 / AD nu ar trebui subestimate. Dar trebuie spus că analizele anterioare au ignorat de multe ori gama largă de posibile contramăsuri disponibile pentru NATO.