RELATARE RFI DE MATEI VISNIEC
Un articol de o paginǎ, însoţit de o ilustraţie sugestivǎ şi purtînd un titlu acuzator: „Scandaloasa politicǎ a Europei faţǎ de Grecia”. Jürgen Habermas, astǎzi în vîrstǎ de 86 de ani, autorul unei opere recunoscutǎ pe plan internaţional, vorbeşte de pe poziţia unui martor al istoriei. Ce s-ar fi ales de Germania, scrie el, dacǎ în 1954 nu i s-ar fi şters o bunǎ parte din datorii pentru a putea porni din nou la drum pe baze mai sǎnǎtoare şi a se redresa economic. Ori, scrie filozoful german, astǎzi grecii cer acelaşi lucru: un nou start. De ce deci trebuie sǎ li se refuze grecilor ceea ce i s-a acordat Germaniei? Si nu ar trebui oare ca în cazul crizei greceşti sǎ ia decizii mai degrabǎ oamenii politici decît bancherii?
Cam aceasta este poziţia lui Jürgen Habermas, un pro-european convins, care s-a implicat şi în dezbaterea legatǎ de redactarea unei Constituţii europene.
Sigur, filozoful german este de pǎrere cǎ poporul grec trebuie sǎ facǎ şi el un efort, cǎ statul grec trebuie sǎ se modernizeze, cǎ trebuie sǎ combatǎ corupţia şi fraudele fiscale, şi aşa mai departe. Acest enorm şantier ar trebui pornit însǎ de pe o bazǎ solidǎ, pe care numai ştergerea parţialǎ a colosalei datorii greceşti ar putea sǎ o ofere.
Jürgen Habermas mai are cuvinte critice pentru responsabilii europeni care, spune ei, se comportǎ ca nişte „zombi”, în sensul cǎ par mai degrabǎ sǎ apere poziţiile bancherilor decît sǎ-şi asume misiunea de a da un sens viitorului. De notat şi aceastǎ criticǎ adresatǎ presei: „Aţipirea post-democraticǎ a opiniei publice se datoreazǎ de asemenea faptului cǎ presa a basculat într-un jurnalism de conivenţǎ, care avanseazǎ mînǎ în mînǎ cu clasa politicǎ şi se preocupǎ de bunǎstarea clienţilor sǎi”.
El îl mai citeazǎ pe economistul indian Amartya Sen, laureat al premiului Nobel pentru economie, cu urmǎtoarea afirmaţie: „politica de austeritate impusǎ grecilor de guvernul german este ca un medicament conţinînd un amestec toxic de antibiotice şi şoricioaicǎ”.