Filosoful Sorin Lavric, proaspăt senator AUR și considerat ideologul-șef al partidului, a fost invitatul lui Ovidiu Nahoi în emisiunea Decriptaj de la RFI. Ideologul AUR vorbește despre ”țigani ca plagă socială și etnie predispusă la tâlhărie” și explică în ce constă ”războiul ideologic” pe care l-a declarat clasei politice.
INTERVIUL DE LA RFI:
Reporter: Sunteți legionar?
Sorin Lavric: Cum să fiu legionar? Vai de mine! Legionarismul este un episod încheiat în istoria noastră. Dar a fost un moment important în istoria curentelor conservatoare din țara aceasta. Nu pot tăgădui acest lucru. Altminteri, a încerca astăzi să reînvii în forma, conținutul și în spiritul de atunci acel moment de mișcare conservatoare este anacronic și până la urmă, penibil.
Reporter: V-am întrebat pentru că am văzut discursul dumneavoastră, după anunțarea rezultatelor alegerilor. Voi cita pentru ascultătorii noștri. „Pentru noi începe un război ideologic al cărui deznodământ va sta în înlăturarea actualei clase politice. În 4 ani vom disloca partidele din Parlament. Vom regăsi gustul mistic de a fi creștini în umbra oricărei catapetesme din bisericile din țară. Vom recăpăta căldura pe care ne-o dă gândul de a fi una în virtutea apartenenței la un neam. Vom aduce exaltarea de a fi parte dintr-un întreg numit România.”. Iertați-mă, dar sună cam a ”Garda, Căpitanul și Arhanghelii din cer”…
S.L: Nu sună așa! Acolo este vorba de o îmbinare a trăirii creștine și apoi a acestui element național. Aceste două elemente sunt definitorii pentru orice mișcare națională. Nu trebuie musai să o lipești lângă legionari, ca apoi, dacă o regăsești în altă parte, imediat să pună stigmatul de neolegionar și fascist. Iertați-mă, procesul este prea simplu și prea la îndemâna oricui. E ceva firav aici și șubred. Dacă invoc crucea și dacă vorbesc despre neam înseamnă că sunt legionar? Atunci, ce facem cu biserica, cu creștinismul și cu confesiunile religioase?
Rep: Acum sunteți om politic. Știți cum este, cu toții avem trăiri religioase. Cu toții avem nevoi spirituale, dar nu le aducem în scena politică. În politică e vorba de altceva. Dar în momentul în care aduci aceste lucruri în lupta politică, considerând că ești singurul reprezentant al celor care au trăiri religioase și nevoi spirituale și pe fondul acestui discurs pe care dumneavoastră l-ați lansat public, sigur că apar niște întrebări. De aceea vrem să le lămurim.
S.L: Fondul acesta de suspiciune vine sub molestarea stăruitoare a corectitudinii politice, corectitudine a cărei spirit nu mai îngăduie deloc manifestarea spiritului religios în spațiul public, sub motiv că statul trebuie complet rupt de biserică și de religie. Dacă cumva în discursul politic îl invoci pe Hristos sau Biserica, brusc primești stigmatul de legionar. Nu se poate! Este prea la îndemână și prea ușor.
Rep: Vă lepădați de această doctrină legionară?
S.L: Mă lepăd de această doctrină pentru că, așa cum v-am zis, este ceva ireversibil. Nu se mai poate reda în forma de atunci. Asta nu mă împiedică să vă spun că am cunoscut zeci de deținuți politici, dintre care foarte mulți au fost legionari. Am știut ce stofă au. Am simțit ce frumusețe lăuntrică aveau. Niciodată nu am să pot să vorbesc urât despre părintele Calciu sau despre Ogoranu sau despre Mircea Nicolau. Nu pot. I-am cunoscut. Nu pot să dau impresia că mă pliez pe un calapod ideologic pe care nu îl suport, anume această corectitudine politică de tip neomarxist.
Rep: Ați spus că veți declanșa un război ideologic. Împotriva cui?
S.L: Împotriva acestei clase politice! Noi am reușit să intrăm în Parlament în condițiile unui boicot mediatic extraordinar. Știți prea bine. Sunteți gazetar. Până în ultimele două zile înainte de alegeri despre AUR nu se știa absolut nimic. E ca și cum am fi apărut din neant, din spuma mării. Dacă noi am reușit să intrăm este pentru că am fost sinceri și fățiși. Am spus ce vom face. Cred că criteriul dreptei în asta stă. Un om când spune ceva face ceea ce spune, nu există acea duplicitate tipică clasei politice actuale.
Rep: Și dacă, totuși, o parte importantă a societății nu va fi de acord cu această linie pe care dumneavoastră doriți să o impuneți? La urma urmei, dumneavoastră sunteți o grupare politică votată de o parte a electoratului și legitimă. Alții sunt votați de alte părți. Cum credeți că vor primi această declarație de război?
S.L: Cum o primim și noi din partea lor. Din clipa în care intri în hora politică, normal că o încasezi. Este evident. Important este ca noi să nu împrumutăm armele lor. Atunci vom ajunge să semănăm ca două picături de apă cu ei. Noi nu vrem matrapazlâcuri, nu vrem aranjamente de culise. Nu vrem influențe, lobby-uri. Nu vrem târguri. Pur și simplu totul va fi pe față! Noi am apărut ca expresie a scârbei unei pături din populația noastră față de actuala clasă politică. Nu cred că dumneavoastră priviți cu simpatie cei 30 de ani de aventură politică și figurile care s-au perindat pe scena noastră.
Rep: Stânga nu trebuie să aibă loc pe scena politică?
S.L: Bineînțeles că trebuie să aibă loc. Dar să nu fie sufocantă, cum se întâmplă astăzi, când dacă folosești un anumit cuvânt, care este firesc în limba română, brusc el devine cap de acuzare și ești denunțat la Consiliul Național de Combatere a Discriminării.
Rep: Vă referiți la cuvântul „negru” și la scandalul cu arbitrul?
S.L: Și la asta, dar și la ce am pățit eu. În prima lună de stare de urgență când românii au venit cu zecile de mii în țară, la începutul pandemiei, într-un interviu, am spus la un moment dat că cei care se întorc, cu precădere, sunt cei care acolo, neavând un loc de muncă, au fost predominant la cerșit și la furat. Atunci am folosit o expresie pe care mi-au scos-o din context și mi-au pus-o peste tot. Cum ar fi un verdict general pentru toți. Acolo spuneam că țiganii sunt o plagă socială. Asta nu înseamnă că toți sunt o plagă socială. Dar știm foarte bine, statistic, dacă suntem sinceri, ce înclinație are această etnie către anumite tâlhării.
Rep: Vedeți, aici riscați. Această etnie are înclinații către tâlhării? Vă mențineți această afirmație?
S.L: Da, statistic vorbind așa se întâmplă! Vorbim sincer sau ne ascundem după cuvinte și intrăm în aceleași moravuri politice? Asta nu înseamnă că nu sunt țigani extraordinari pe care i-am întâlnit. Să știți că în partidul AUR există o falangă foarte numeroasă de țigani.
Rep: Dar știți că ei consideră acest cuvânt jignitor, pentru că trimite la statutul de sclav.
S.L: Este în uzul limbii române! Vreți să folosim cuvântul „romi”? Îl folosim pe „romi”! Dar atunci imediat se simte apăsarea acestei ideologii despre care vorbeam și pe care nu trebuie să o exclud sub pretext că stânga nu poate fi pe scenă.
Rep: Sunteți un om al cărții, un om al ideilor și totuși, cum ați reacționa dumneavoastră dacă într-o zi sau într-o seară ați vedea că niște tineri exaltați, niște tineri cu tricouri negre, cu mușchi pe ei, înfierbântați într-o peluză a unui stadion, ar comite violențe asupra unor minoritari, asupra unor persoane pe care le consideră altfel? V-ați delimita? V-ați cutremura? Cum v-ați simți?
S.L: Și una și alta și m-aș delimita și m-aș cutremura. Nu cred că ține de faptul că acei îmbrăcați în negru ar acționa musai în numele unor idei. De fapt, simt nevoia să refuleze, să se descarce. Au energie pe care trebuie să o îndrepte într-o țintă. Și atunci găsesc minoritarii. Ce Dumnezeu! E foarte facil…
Rep: Vă întreb asta pentru că liderul partidului dumneavoastră, George Simion, vine chiar din peluză. El este fondatorul grupării ”ultras” Uniți sub tricolor. Din cauza acestui grup echipa națională a jucat de multe ori cu stadionul suspendat. Federația a primit multe amenzi pentru că s-au lansat sloganuri xenofobe și rasiste, s-au aruncat petarde și torțe. Asta este o chestiune care ține, în accepțiunea UEFA și a Federației, de violență. Fotbalul a plătit pentru asta. Există experiențe de acest gen peste tot în Europa, că de multe ori, violența din stadion ajunge să refuleze în afara stadionului. De asta v-am întrebat. Nu vă temeți de faptul că dumneavoastră veniți cu anumite idei și la un moment dat niște tineri, care, știți foarte bine, nu stau extraordinar la nivel de educație, le vor lua cuvânt cu cuvânt și vor putea genera tensiune, divizare, violență?
S.L: Nu mă tem. Chiar dacă ar fi incidente, ele vor fi singulare, într-un colț undeva, dar nu vor căpăta o amploare, o anvergură colectivă, socială. Chiar nu mă tem pentru acei copii! La ei e altceva. La ei e fie o izbucnire temperamentală, fie, pur și simplu, o rătăcire în privința reperelor vieții.
Rep: „Afară, afară, cu ungurii din țară!” Vă place sloganul acesta?
S.L: Nu, ferească Dumnezeu! Sunt un admirator al matricii stilistice de tip maghiar. Oricând mă simt bine în Odorheiul Secuiesc sau în ce a mai rămas din partea arhitecturală din Târgu Mureș. Au o elevație pe care le-o recunosc. În schimb, partid pe criterii etnice în Parlament mi se pare o aberație. Nu se poate așa ceva! Ei sunt cetățeni români. Să vină alături de noi în AUR sau la USR. Unde ați mai văzut un partid pe criterii etnice?
Rep: V-am întrebat de acest slogan pentru că el a fost folosit de activiștii partidului dumneavoastră, de exemplu, la cimitirul de la Valea Uzului sau pe stadioane.
S.L: Acolo a fost un litigiu, un conflict. În asemenea momente de tensiune îți scapă. Ce să vă spun? Asemenea scăpări nu sunt o regulă în doctrina partidului.
Rep: Acum sunteți om politic. Le veți condamna?
S.L: Bineînțeles, asemenea conflicte da! Și mai ales acest slogan, care este un slogan xenofob.
Rep: Și dacă va fi folosit de tineri activiști ai partidului dumneavoastră? Ei l-au folosit.
S.L: Îi vom împiedica să îl mai folosească! Nu se poate, abia atunci vom fi arătați cu degetul. Da, noi suntem naționaliști, dar nu suntem nici xenofobi și nici filetiști. Xenofobia înseamnă ura față de străini. Filetismul înseamnă preschimbarea propriului popor în idol. Nu facem asta. Deasupra noastră este un Dumnezeu.
Rep: Să vorbim puțin despre proiectul dumneavoastră față de România. Colegul dumneavoastră Claudiu Târziu a vorbit despre o ”revoluție conservatoare”. Ce înseamnă asta?
S.L: Cam ce v-am zis înainte. Noi, dacă avem un adversar pe care l-am identificat în conturul lui bine definit, este acest socialism care vine dinspre Bruxelles și care invocă valorile europene. Valorile europene fiind ideologia de gen, LGBT, transplantul de sex, parteneriatul pentru homosexuali și altele, plus egalitarismul ăsta care împiedică meritocrația. Adică, omul nu își mai găsește locul potrivit competenței și recunoașterii lui din partea semenilor, ci datorită acestei blestemate și afurisite de cote obligatorii. Punem cote obligatorii de minoritari, de nedreptățiți, de handicapați pentru că și ei trebuie să fie acolo. De ce să fie acolo?
Rep: Vedeți că iarăși folosiți un cuvânt care deranjează, cuvântul ”handicapat”.
S.L: Dar „handicap” este un cuvânt pur românesc! Îl găsiți și în DEX.
Rep: Sigur, sunt multe cuvinte în DEX…
S.L: Vedeți ce înseamnă purificarea vocabularului sub molestarea presiunii corectitudinii politice? Nu putem să mai folosim cuvintele limbii române pentru că ni se pun sub obroc, ni se interzic. De ce să ni se interzică? Este un cuvânt firesc în limba mea.
Rep: S-ar putea ca pe unii să îi deranjeze.
S.L: Știu. Atunci folosim eufemismul mincinos de om cu dizabilități psihice sau fizice.
Rep: Dacă veți ajunge la putere veți elimina aceste expresii, de exemplu, persoană cu nevoi speciale?
S.L: Nu vă sună ridicol eufemismele astea?
Rep: Nu.
S.L: Ba da, e o politețe falsă.
Rep: Vedeți… dumneavoastră doriți o revoluție, dar s-ar putea ca nu toată societatea să vrea o revoluție. O revoluție înseamnă o transformare totală a societății.
S.L: Nu e o transformare totală a societății.
Rep: Dar asta înseamnă revoluție.
S.L: Nu, noi suntem partid conservator. Noi nu facem revoluții. Numai oamenii de stânga fac revoluții.
Rep: Dar dumneavoastră vorbiți despre revoluție, colegul dumneavoastră. El folosește cuvântul „revoluție”.
S.L: Probabil că l-a folosit Claudiu… Nu îmi dau seama în ce împrejurare. Eu vorbesc de o dislocare, de o înlocuire a clasei politice. Eu spun că această clasă politică este atât de tarată, are atâtea sechele atât de adânci, încât ea nu poate fi reformată. Ea trebuie înlocuită. Nu o înlocuiesc prin violență, ci prin vot. Dar asta dacă reușim timp de patru ani să îi convingem pe români că AUR face un altfel de politică decât partidele de până acum.
Rep: V-ați fundamentat discursul politic pe unirea cu Republica Moldova. Aveți un plan concret, având în vedere că cea mai mare parte a cetățenilor Republicii Moldova își doresc ceea ce ei numesc ”statalitate”?
S.L: Nu cred că ei își doresc asta. Își doresc cei din frunte. Știți de ce? Pentru că dacă sunt incluși în România își vor pierde micile lor privilegii. Vor fi înghițiți și fi un satelit pe orbita Bucureștiului. În rest, oamenii de rând, gândiți-vă că și-au luat cetățenie română tocmai pentru a pleca în Europa.
Rep: Pentru a pleca în Europa, bine ați spus.
S.L: E drept, într-adevăr, pentru că acolo aveau un câștig mult mai palpabil, mai pipăibil, dar și în România.
Rep: Dreptul la liberă circulație în Europa e bun, totuși?
S.L: Dar cum să nu? Vai de mine! Am spus eu așa ceva? Acum mă întrebați cum o să procedăm în privința unirii. Nu știu… Gândiți-vă că George Simion are interdicție de intrare în Basarabia.
Rep: Dacă v-ați fundamentat discursul politic pe unirea cu Basarabia credeam că aveți și un plan.
S.L: Planul este ca din clipa în care vom avea statut de parlamentar, atunci nu ne vor mai putea opri să intrăm în Basarabia. Mergem la factorii politici. Ajungem la Maia Sandu. Vedem ce e de făcut, acțiuni concrete.
Rep: Și Maia Sandu, ca președinte ales al unui stat, va accepta să își desființeze statul pentru a se uni cu România? Nădăjduiți asta?
S.L: Sunt români! E drept că li s-a cultivat această convingere, această prejudecată cum că ei sunt de la întretăierea a două puteri cuceritoare, rușii pe de o parte și românii pe de altă parte. Iar ei sunt o pradă mușcată din două părți. Sunt români, ce Dumnezeu!
Rep: Asta știm cu toții.
S.L: Sper că Maia Sandu o să își dea seama.
Rep: Am înțeles acum care e planul… mergeți la Maia Sandu și o rugați să accepte unirea…
S.L: Acum sunteți și dumneavoastră ironic. Va fi primul pas. Apoi ne întâlnim cu toți de acolo încetul cu încetul.
Rep: Da, dar e o problemă: cu Transnistria sau fără?
S.L: E o mare problemă.
Rep: Aveți un plan în privința asta?
S.L: E cel pe care l-a spus Maia Sandu. Rușii trebuie să își retragă Armata a XIV-a de acolo. E un colț vârât ca exponent al hegemoniei rusești, de care nu mai scăpăm.
Rep: Asta știm. Rușii trebuia să plece de mult de acolo. Exista și un accord, dar rușii nu-l respectă și nu îl vor respecta pentru că îi rugăm noi să facă asta.
S.L: Bineînțeles, nu îl respectă pentru că sunt foarte puternici.
Rep: Și atunci? Trebuie să avem un plan!
S.L: Încă nu avem un plan.
Rep: Vedeți? E ușor să vorbim, dar…
S.L: Știu, aveți dreptate. Nu am un plan. Dacă vreți să fiu impostor și să mă dau competent într-un domeniu în care sunt tufă, atunci vă zic că am un plan. Nu am un plan, dar avem o voință și o intenție clară. Nu suntem duplicitari. Nu spunem că facem și după aceea nu mai facem nimic. Și îi întoarcem spatele Maiei Sandu și ne ducem de sărbători acolo și ne batem în piept că suntem români.
Rep: România, oficial, susține integritatea Republicii Moldova. Ar trebui ca unirea să fie și cu Transnistria, dar e foarte problematic.
S.L: Păi asta este. Dacă schimbăm clasa politică nu vom mai respecta statutul.
Rep: Deci, nu vom mai susține integritatea Republicii Moldova?
S.L: Da! Și le vom spune politicienilor de acolo să vină cu noi, că au mai mult de câștigat decât să stea acolo pe o palmă de loc închipuindu-și că sunt mari latifundiari. Nu sunt…
