de Alex Todericiu
L-am întâlnit pe dl. prof.-univ. dr. Arnold C. Dupuy, un expert recunoscut internațional al firmei de consultanță Booz Allen Hamilton și analist al Departamentului Apărării din SUA (The Pentagon) la București. Mi-a fost prezentat drept lector la o conferință organizată de specialiștii platformei „Monitorul Apărării și Securității“ în aprilie 2019. Ne-am întreținut astfel despre România, SUA și Austria. Printre altele și despre relatarea, semnată de către doamna prof.-univ. dr. Isabela Mares, din partea Yale University, intitulată „Jocurile politice au afectat siguranța NATO în Marea Neagră“, apărută la 24.04.2019 în publicația americană nationalinterest.org! Prof. Dupuy comentează în interviu aspecte strategice din acest articol.
Alex Todericiu (A.T.): Vă rugăm să comentați opiniile prof. Mares referitoare la achizițiile strategice în România, așa cum sunt exprimate în articolul său din publicația The National Interest (TNI), care apare în SUA, din perspectiva experienței dumneavoastră în calitate de analist militar al Pentagonului.
Arnold Dupuy (A.D.): În general, sunt complet de acord cu prof. Mares. Regiunea extinsă a Mării Negre este o locație extrem de importantă. Am numit frecvent România ancora strategică pe flancul sud-estic al NATO, asociată cu Polonia în nord. În plus, în calitate de cel mai mare contribuabil și garant al securității Alianței, Statele Unite au în mod clar un interes în susținerea cerințelor de securitate ale României. Într-adevăr, o apărare puternică, orientată spre viitor este vitală pentru securitatea României și, de asemenea, pentru interesele NATO în Europa de Sud-Est. În cele din urmă, stabilitatea pe termen lung a României este decisivă pentru sprijinirea regiunii de graniță a Mării Negre.
Achiziționarea corvetelor de către marina militară română este o componentă necesară pentru această poziție defensivă. Din nefericire, mașinațiile politice interne și internaționale, cum ar fi cele pe care le vedem în cazul achiziționării corvetelor, nu sunt de ajutor. Aceasta demonstrează lipsa unui demers unitar atât de important în alianțe. În plus, adversarii noștri urmăresc aceste activități foarte îndeaproape, astfel încât aceasta demonstrează ori că nu suntem serioși, că putem fi ușor manipulați sau ambele.
A.T.: Sunteți de părere că titlul articolului din TNI este fondat?
A.D.: Cred că Alianța este încă robustă și poate rezista anumitor presiuni din exterior și din interior. Întotdeauna a putut. Totuși, acesta nu este momentul pentru a ne angaja într-o astfel de activitate politică, în special de către România, care se află într-o poziție geopolitică destul de expusă și vulnerabilă. Pe termen lung, dacă acest impas nu este rezolvat rapid, da, ar putea fi afectată credibilitatea României și a NATO.
A.T.: Ce credeți că ar trebui să facă Statele Unite în acest context, în care un stat aliat, cum ar fi România, este manevrat între interesele majore corporatiste din industria de apărare a UE (Franța) și NATO (SUA)?
A.D.: Desigur, Bucureștiul se află într-o poziție dificilă, prins între doi aliați influenți. Statele Unite trebuie să se implice într-o diplomație răbdătoare și perseverentă pentru a ajuta România să ajungă la o concluzie. Un aspect care trebuie consolidat este acela că interoperabilitatea și familiaritatea cu platformele și sistemele de arme ale SUA sunt de o importanță primordială. În articolul său, prof. Mares subliniază excelent interoperabilitatea cu Flota a VI a SUA, ca forță navală dominantă în estul Mediteranei și, prin extensie, în regiunea Mării Negre. Astfel, ar fi logic ca forțele navale românești să colaboreze cât mai îndeaproape posibil cu forțele navale americane.
A.T.: Ce evoluții preconizați că sunt de așteptat la Marea Neagră și care este perspectiva dvs. pentru următorii cinci ani în această privință?
A.D.: Sunt foarte reticent în a face predicții despre evenimentele geopolitice din regiunea Mării Negre. Cu toate acestea, deși nu văd vreo nouă criză majoră în următorii cinci ani, văd totuși Rusia testând Alianța în această regiune, similar cu ceea ce am văzut în Marea Azov la sfârșitul anului trecut. Acest lucru nu înseamnă neapărat acțiune cinetică directă, dar mai probabil se intensifică activitățile de tip război hibrid deja în curs în Ucraina și în alte părți ale periferiei rusești.
Forța economiei rusești în această perioadă dă de gândit. O diminuare majoră a nivelului de trai al Rusiei sau a popularității lui Putin (sau a succesorului său) ar putea forța o poziție mai agresivă din partea Kremlinului în Marea Baltică sau în Marea Neagră. Din nou, este foarte posibil să fie sub formă de război hibrid și sub pragul Articolului V. („toți pentru unul, unul pentru toți“, A.T.)
Un gând la final; România este un prieten și aliat extraordinar al Statelor Unite. Dorința mea pentru România este să-și continue relațiile pozitive cu SUA și în cadrul Alianței NATO. Asta include promovarea interoperabilității și a exercițiilor de pregătire militară continuă, dar și promovarea comerțului și a investițiilor. Toate acestea vor consolida poziția regională a României și vor spori securitatea acesteia. (Preluare Debizz)