FC Barcelona, un simbol al naționalismului catalan

Clubul a parcurs un drum lung de la înființarea sa, în 1899, de către un grup de expați ce trăiau în Barcelona. Iar sentimentul anti-Madrid s-a aprins încă din anul fondării clubului.

În timpul războiului civil spaniol, deputatul pro-independență catalan, Josep Sunyol – printre altele, și președinte al clubului – a fost executat de forțele generalului Francisco Franco, lângă Madrid. Iar clubul a fost persecutat de regimul franchist, care a condus între 1939 și 1975.

După Franco, tranziția la guvernarea democratică a reîncărcat aspirațiile naționaliste catalane și, pentru club, a început o nouă eră, asociată cu aducerea  jucătorului olandez Johan Cruyff, devenit ulterior antrenor.

Sosirea sa, încă din 1974, a cimentat traiectoria politică și culturală a clubului. Spania era încă sub dictatură, iar Cruyff a adus un aer proaspăt, din Olanda sa natală.

De altfel el a sfidat legile prohibitive ale regimului Franco privind folosirea limbii catalane și și-a înregistrat fiul cu numele catalan Jordi. Ceea ce a simbolizat speranța eliberării iminente, în ultimele zile de viață ale dictatorului.

Astăzi, jucătorul Gerard Piqué  este de asemenea printre cei mai cunoscuți susținători ai cauzei catalane și pentru asta este admonestat și fluierat de către suporterii spanioli oridecâteori joacă pentru Spania.

Însă majoritatea analiștilor de fotbal notează că nici Real Madrid, nici FC Barcelona nu doresc ca clubul catalan să fie expulzat din La liga. Aceasta, deoarece aproximativ 70% din valoarea comercială a fotbalului de club spaniol este legată de rivalitatea dintre aceste două super-puteri. Indiferent ce se întâmplă în mod politic, probabil că Madrid și Barcelona nu-și vor marca fiecare câte un autogol prin separarea totală a legăturilor.