Fanul lui Kovesi de la Deutsche Welle îl laudă pe Dragnea și îl critică pe Iohannis

0
44

E clar că se apropie Ziua de Apoi: cel mai înfocat partizan din presa externă al Laurei Kovesi, al lui Klaus Iohannis ori al fenomenului TFL și dușman de moarte al ”ciumei roșii”, l-am numit pe Petre Iancu de la Deutsche Welle, a ajuns la concluzii dramatice: Liviu Dragnea a dat o lovitură de maestru în scandalul Ierusalim, alegînd decizia corectă, iar Iohannis și toți contestatarii ideii de mutare a capitalei Israelului greșesc teribil și se fac vinovați de-a dreptul de antisemitism, scrie Inpolitics.

”Cu anunţul făcut la Antena 3 privind prezumtiva decizie (în fapt inexistentă) a analfabetului guvern-marionetă, luat şi el prin surprindere, privind mutarea ambasadei române din Israel în oraşul sfânt, Dragnea le-a aplicat adversarilor săi, vai, o lovitură de mare maestru” scrie – cu noduri, dar scrie – Petre M.Iancu pe siteul DW.

”Nici Dragnea nu duce lipsă de adversari. În urma voltei sale în politica externă, infractorul care conduce principalul partid guvernamental şi a reuşit să transforme parlamentul într-un centru unic şi autoritar de putere, s-a văzut făcut cu ou şi cu oţet. Semnificativ e nu doar că a declanşat o explozie antisemită în rândul criticilor demersului său. Ci şi că s-a văzut atacat în trombă de o coaliţie dintre cele mai improbabile, coagulată pe ideea că ”duşmanul duşmanului meu mi-e prieten”.
Brusc s-au regăsit pentru prima dată pe aceeaşi tristă pagină atât preşedintele Iohannis, cât şi predecesorul său, Băsescu. Primul e vexat, pe bună dreptate, de eliminarea sa dintr-un proces decizionar în care, potrivit Constituţiei României, hotărârile ar trebui să-i aparţină. Cel de-al doilea e neurastenizat pentru că ar fi vrut să rămână singurul lider cu iniţiative în materie de întărire a componentei atlantice a diplomaţiei române” adaugă analistul.

”Nu UE, ci SUA garanteaza securitatea Romaniei”

”Incontestabil, la o adică, e şi dreptul unei naţiuni de a-şi fixa unde vrea propria capitală. Numai evreilor acest drept li s-a contestat nu o dată. Or, o astfel de tăgăduire unică şi unilaterală e, indiscutabil, antisemită. Şi, ca atare, profund imorală. Ca să scape din acest inconvenient, adversarii, inclusiv populişti, inclusiv mascat antisemiţi ai iniţiativei lui Dragnea, se derobează de răspundere, arătând cu degetul ba spre ceea ce afirmă a fi dreptul internaţional (în acest caz controversat, neclar şi discutabil), ba spre Uniunea Europeană. Ca şi cum UE şi nu SUA ar garanta securitatea României. Sau ca şi cum diplomaţia română ar fi fost întotdeauna înregimentată imuabil în tabăra aliaţilor ei.
Or, chiar şi un nemernic comunist, un criminal sadea precum Ceauşescu a avut iniţiative diplomatice lăudabile. Şi perfect originale. Acestea au inclus de pildă, între altele, stabilirea primelor relaţii diplomatice dintre Germania occidentală şi o ţară comunistă, în 1967. Ori menţinerea raporturilor diplomatice cu statul evreu, lichidate de celelalte state comuniste din Tratatul de la Varşovia, în 1967, după războiul de şase zile. Când s-a produs istorica eroare a Iordaniei de a declara, în ciuda apelurilor israeliene la pace, război Israelului, care avea să cucerească Ierusalimul răsăritean(…)

S-a mai spus că mutarea la Ierusalim nu ar fi oportună, că ar pune în pericol procesul de pace, că ar şubrezi poziţia României ca virtual “mediator” şi ar amplifica riscul terorist.

Or, procesul de pace e în agonie de mult, pentru că liderii palestinieni n-au acceptat dreptul la existenţă al statului evreu, iar decizia lui Trump l-ar putea resuscita, readucându-i pe actorii regionali şi internaţionali pe tărâmul realităţii.

Iar dacă decizia nu e oportună la trei mii de ani de la mutarea capitalei regelui David de la Hebron la Ierusalim, oare când va fi?

In fine, de medierea României nu e nevoie decât dacă ţara devine relevantă, internaţional, prin curaj politic extern. Şi cât anume va mai sta ţara în cap, pe asfalt, gudurându-se pe lângă islamismul radical ca părinţii laşi ai un copilaş pus să facă sluj în faţa unei marionete, înainte de a-şi câştiga dreptul la demnitate şi la o politică morală, conformă intereselor ei reale?”conchide Iancu.