de Adrian Câciu, economist, preluare facebook
Cifrele nu au corespondent în perceptia corectă a realității în lipsa comparației și a raportării față de alte cifre sau sisteme valorice.
Acestea sunt chestiuni de alfabet atât în matematică dar mai ales în economie.
Când ai un obiectiv de a realiza investiții de 50 miliarde lei în 12 luni, ar trebui ca, la 6 luni să ai 25 miliarde lei realizate.
Când ai realizat doar 16,1 miliarde lei din 25 de miliarde ar însemna că ai realizat doar 64,4% din ce ar fi trebuit.
Când ai realizat doar 16,1 miliarde din 50 miliarde ar însemna că ai realizat doar 32,2% din ce ti-ai propus.
Deci la jumătatea anului ai realizat cu mult sub 50% din ce ti-ai propus, mai exact 32,2% din total.
Evident, poti sa te si lauzi daca te raportezi la zero.
Este evident că 16,1 miliarde este mai mare decât zero.
Dar o astfel de laudă este exact tipul acela de laudă al „profesionistului” care ia 3,2 la bacalaureat.
Evident a luat mai mult de zero, deci a muncit.
La fel de evident este și faptul că a luat mai puțin de 5, deci a picat.
Un alt aspect pe care doresc să îl mentionez si care ar fi trebuit să fie de fapt „capul de pod” al unei discuții despre efectul investițițiilor publice dacă abordarea ar fi fost făcută de profesioniști și nu de amatori care nu știu decât să se laude ca fanfaronii:
Investițiile publice au rolul de a adăuga la investitiile private iar împreună concură la realizarea PIB ca elemente componente a acestuia.
Analiza o faci în acest context de sinergie între cele două componente și nu separat, adică fără să te raportezi la elemente de structură economică.
Dacă faci o astfel de analiză pe primele două trimestre observi că efectul economic al investițiilor publice este anulat de scăderea drastică a investițiilor private și mai ales de soldul negativ al investițiilor străine directe.
Ori, dacă faci această analiză ajungi la concluzia unui dezechilibru, dezechilibru care nu poate fi compensat decât prin stimuli economici care să încurajeze investitiile private să își revină la un nivel cel puțin comparabil cu cel al infuziei de capital public în investiții statale.
Ar fi interesant să ni se spună care este nivelul investițiilor private în primele șase luni comparativ cu cele publice și mai ales dacă există corelări între obiective.
În lipsa unei astfel de abordări, discutăm despre demagogie si politicianism ieftin, iar pentru asta, domnul care spune că unii ar trebui să prezinte scuze public ar trebui sa prezinte chiar el scuze pentru lipsa unei abordări strategice.
Suntem pe minus.
Concluzie :
La jumatate de an investițiile sunt mult mai mici decât trebuiau sa fie.
Dar, dincolo de asta mai au și o alta calitate negativă: nu se văd în cresterea nivelului serviciilor acordate populatiei sau bunăstarea acestora.
„Azi o vedem și nu e”