COMENTARIU DE MIRCEA STĂNESCU, ISTORIC (PRELUARE FACEBOOK):
Câteva vorbe despre „lista lui Hodor”, acest Wildstein autohton
Este vorba de o manipulare – de presă, istorică și arhivistică (nu neapărat în această ordine).
Istoric vorbind, lista respectivă pare a fi una „de lucru”, cu foști, actuali, viitori, potențiali colaboratori ai Securității externe, care luată în sine nu spune nimic (după cum o indică „Nu”-ul din dreptul principalului vizat, recentul președinte al Academiei Române). Dar o interpretare adecvată nu se poate face decât prin raportare la documentele însoțitoare (nu știm câte există și ce conțin ele).
Și nu știm cu precizie pentru că există o problemă – mare – legată de însuși dosarul care conține lista respectivă.
În primul rând, din mărcile exterioare el pare a fi unul confecționat la CNSAS (coperta I a fost schimbată, v. foto 1).
Apoi, este vorba despre un dosar neinventariat la Arhiva CNSAS (v. aceeași foto 1), fapt inedit chiar și pentru propriile standarde (v. foto 2). Am deplâns în altă parte destructurarea fondurilor și fragmentelor de fond gestionate de instituție (cf. http://mircea-stanescu.blogspot.ro/…/cnsas-si-fondul-sau-pe…), prin urmare, întrebarea care se pune aici este următoarea :
Avem de-a face cu destructurarea unui dosar sau doar cu utilizarea în scopuri politice a unuia constituit de creator (în speță Securitatea externă/SIE) ?
Înțelegem că este vorba despre o acțiune politică, sau cu un asemenea gir, din faptul că nu există nici o reacție oficială a noului Colegiu la maniera în care un funcționar public, eludând procedurile standard, se teleportează după dorință din postura de cercetător în cea de deconspirator al „fostei Securități” (omul chiar așa se exprimă, securistic), și vițăvercea. Colegiul s-a întrunit în chiar data la care a apărut „demascarea”, însă conform comunicatului său din acea zi a ocolit subiectul cu grație (cf. http://www.cnsas.ro/…/20…/Comunicat%20presa%202018.04.12.pdf)
Dar pe noi chestiunile politice, eventual disciplinare de la CNSAS nu ne agită, prin urmare, așteptăm cu interes informațiile noi promise de autor și, eventual, răspunsurile sale la aceste chestiuni.
În fine, pentru că zilele acestea am văzut destui pompieri piromani (între care istorici de meserie) care susțin cu aplomb că toți cei care nu împărtășesc demersul eroului Hodor, turnesolul zilelor noastre, sunt negreșit fie securiști jurați, fie legionari, fie idioți (utili sau inutili), fie corupți, aș mai adăuga două vorbe :
Noi istoricii, arhiviștii, suntem gata să primim lecții de la oricine, inclusiv de la cei care n-au văzut în viața lor un securist, care habar n-au cu ce se mâncă o anchetă la Securitate, cu condiția să se abțină de la a folosi ignobilul argument al șantajului cu securismul, cu legionarismul, cu idiotismul, cu coruptismul și să se dovedească capabili de dialog.
Rolul omului de știință nu este să îngroașe una sau alta dintre tabere (a foștilor, a actualilor securiști, a crizaților generațional în căutare de satisfacere a pulsiunilor nihiliste, a politicienilor care exploatează oportun orice prilej), ci să evalueze informația de arhivă cu acuratețe. Atâta cât și cum este ea. Avem nevoie nu doar de galerii, de acuzatori publici și dătători de indulgențe, ci mai ales de oameni care înțeleg și explică ceea ce se petrece pe terenul de joc.
