Home Actualitate Extinderea UE, banii și Viktor Orbán

Extinderea UE, banii și Viktor Orbán

0

Urmează o perioadă dificilă la Bruxelles. Începând cu 11 decembrie, luni, miniștrii de Externe ai UE se întâlnesc pentru a face bilanțul sprijinului acordat Ucrainei și, eventual, pentru a impune mai multe sancțiuni Rusiei. A doua zi, miniștrii europeni ai blocului se reunesc pentru a conveni asupra unei decizii istorice legate de extinderea UE, transmite Radio Europa Liberă.

ANALIZA RADIO EUROPA LIBERĂ:

Dar sunt tot mai multe șanse ca nimic să nu se rezolve până la summitul anual din 14-15 decembrie, de dinainte de Crăciun.

Oficialii avertizează deja că vor lucra toată noaptea de 14 spre 15 și că sunt atât de multe aspecte de convenit, încât întâlnirea s-ar putea extinde în weekend, până pe 16 decembrie.

În timp ce caută o modalitate pentru a da undă verde pentru ca Moldova, Ucraina și, posibil, Bosnia-Herțegovina să înceapă în curând discuțiile de aderare la UE, există și alte probleme de clarificat înainte de sărbătorile de iarnă. Printre acestea, pachetul de sancțiuni menționat mai sus ar putea ajunge pe masa liderilor UE. La fel, și finanțarea Ucrainei pentru următorii trei ani și livrările de arme către națiunea asediată de Rusia lui Putin.

Iar în centrul tuturor acestor preocupări se află Ungaria, prea puțin dispusă să susțină Ucraina.

Ca întotdeauna când vine vorba de UE, multe noduri gordiene pot fi dezlegate cu ajutorul banilor.

Comisia Europeană ar putea da undă verde pentru deblocarea fondurilor europene destinate Ungariei, între 10 și 13 miliarde de euro, înainte de summitul UE, bani blocați de Bruxelles din cauza preocupărilor privind statul de drept în țara central-europeană.

Unele reforme judiciare maghiare întreprinse în ultimele săptămâni ar putea fi suficiente pentru a vedea fluxul de numerar, chiar dacă banii vor fi împărțiți pe o perioadă de șapte ani.

Chiar și așa, aproximativ 9 miliarde de euro rămân înghețate și probabil vor fi pierdute pentru Budapesta, prea puțin dispusă să se conformeze reformelor „ideologice” în domenii precum libertatea academică, drepturile LGBTQ și migrația – ceva ce actualul guvern de la Budapesta este puțin probabil să facă.

Întrebarea este dacă doar de primirea banilor depinde ca premierul Viktor Orbán să-și schimbe atitudinea în chestiuni legate de sancțiunile rusești sau de avansarea Kievului pe drumul său către Uniunea Europeană.

Mai mulți diplomați UE cred că de data aceasta lucrurile stau diferit față de anii anteriori, când Budapesta a jucat pe aceeași carte.

Pentru început, economia maghiară este din nou în creștere după câțiva ani de contracție. Dar diplomații subliniază că rezistența maghiară pe diverse dosare este acum mult mai ideologică și personală.

Unii diplomați vorbesc de antipatia personală intensă a lui Viktor Orbán față de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care l-a criticat public în nenumărate ocazii, și cred că vrea să se răzbune stricând cât de mult posibil apele Kievului.

Dar există și argumentul ideologic, pe care mulți îl iau în calcul și care produce efecte atât în UE, cât și peste Atlantic, când vine vorba de sprijinul acordat Ucrainei.

Deblocarea ajutorului pentru Ucraina

Fermierii din țările Uniunii Europene care se învecinează cu Ucraina se plâng de mai bine de un an de excesul de produse agricole ucrainene care provoacă ieftinirea produselor proprii. În plus, recent, camionagiii din Polonia blochează granița cu Ucraina.

Transportatorii polonezi au organizat blocade pentru a protesta împotriva relaxării regulilor de acces ale Uniunii Europene pentru companiile ucrainene, ceea ce, potrivit transportatorilor şi agricultorilor polonezi, a dus la o scădere a veniturilor lor.

Pe de altă parte, în Olanda și Slovacia au înregistrat victorii în Parlament partide care se opun livrărilor de arme către Ucraina, iar sentimente similare cresc și peste Atlantic, în rândul republicanilor din Congresul american.

La rândul ei, Ungaria este singurul stat membru al blocului comunitar care se întreabă cât se poate de deschis dacă Uniunea Europeană este pregătită să accepte Ucraina în rândurile sale.

Ungaria nu este singura țară din clubul comunitar, atât din est, cât și din vest, care ezită să aducă Kievul prea repede în familia UE, de teama unui răspuns al Rusiei și pentru provocarea pe care ar reprezenta-o pentru bugetul Uniunii un membru atât de mare, dar relativ sărac.

De asemenea, Viktor Orbán dorește să prevină obținerea unui nou mandat pentru Ursula von der Leyen ca președinte al Comisiei, pe care a denigrat-o pe panouri publicitare răspândite în toată capitala ungară în întâmpinarea alegerilor europarlamentare de anul viitor, din luna iunie.

Deși nu se va putea opune alegerii președintelui Comisiei, atunci când cei 27 de șefi de stat UE vor decide prin majoritatea calificată cine va fi acesta, Viktor Orbán se poziționează deja ca lider de facto al unei mișcări eurosceptice care crește în cadrul blocului.

Cum se va juca decizia de extindere?

Conform proiectului de concluzii privind extinderea UE văzut de RFE/RL, recomandările Comisiei Europene pentru Bosnia-Herţegovina, Georgia, Moldova şi Ucraina sunt valabile. Dar totul este între paranteze, ceea ce înseamnă că nu a fost luată încă o decizie finală.

Pentru Georgia, aceasta înseamnă că va fi acordat statutul de candidat.

Recomandarea e ca „Consiliul European să decidă [să deschidă] negocierile de aderare cu Moldova/Ucraina”, se precizează.

Situația este sensibil diferită pentru Bosnia și Herțegovina, unde proiectul notează că recomandarea pentru Consiliul European „să decidă [să deschidă] negocierile de aderare cu Bosnia și Herțegovina odată ce este atins gradul necesar de conformitate cu criteriile de aderare”.

Acum, scoateți Georgia și Moldova din ecuație pentru un moment.

Amintiți-vă că este nevoie de unanimitate, iar părerea mea este că toată lumea este de acord ca Tbilisi să obțină statutul de candidat și Moldova să fie cu un pas înainte prin deschiderea discuțiilor de aderare.

Cu excepția Ungariei, cele mai multe dintre țările clubului comunitar doresc ca Ucraina să înceapă și discuțiile de aderare.

Dar alții, cum ar fi trio-ul baltic din Estonia, Letonia și Lituania, răspund că, dacă Ucraina eșuează, toată lumea eșuează.

Care este poziția Budapestei? Într-o scrisoare din 4 decembrie văzută de RFE/RL și adresată de Viktor Orbán președintelui Consiliului European, Charles Michel, premierul maghiar pare de neclintit. El spune că „propunerea recentă a Comisiei referitoare la procesul de aderare a Ucrainei marchează sfârșitul politicii de extindere a Uniunii ca instrument obiectiv și bazat pe merit” și că „Consiliul European este acum chemat să aprobe această propunere, fără a avea în prealabil ocazia să o discute”.

„Vă îndemn cu respect să nu invitați Consiliul European să decidă asupra acestor chestiuni în decembrie, deoarece lipsa evidentă de consens ar duce inevitabil la eșec. Consiliul European trebuie să evite acest scenariu contraproductiv de dragul unității, cel mai important atu al nostru”, mai spune Viktor Orbán.

Unde se poziționează Bosnia în toate acestea?

În afară de Ungaria, și Croația și Slovenia, dar cel mai viguros Austria, au făcut eforturi ca și Sarajevo să deschidă negocierile de aderare.

Argumentul lor principal este ceea ce ei numesc „o abordare echilibrată”. Ceea ce înseamnă că, dacă mergeți înainte cu țările din est, trebuie să mergeți înainte cu aspiranții UE din Balcanii de Vest.

Pe 13 decembrie, chiar înainte de summitul obișnuit al UE, are loc un summit UE-Balcanii de Vest, la Bruxelles.

Nefiind posibile mișcări pozitive cu celelalte țări din regiune din diverse motive, Bosnia-Herțegovina este singura țară care poate obține ceva. Iar Bruxellesul este disperat să nu fie văzut ca neglijând din nou aceste țări, mai ales că finanțarea suplimentară în valoare de 6 miliarde de euro, pentru Balcanii de Vest, așa cum a propus în noiembrie Comisia Europeană, este încă departe de a fi convenită de toate statele membre.

Proiectele de concluzii sunt diferite pentru Bosnia față de Ucraina și Moldova.

Bosnia a făcut doar progrese limitate și a îndeplinit doar două din cele 14 condiții stabilite de Bruxelles, în timp ce Kievul și Chișinăul au reușit substanțial mai mult, iar susținătorii lor doresc ca această diferență să se reflecte.

Ungaria, Croația, Slovenia și Austria doresc o legătură mai clară între Bosnia, pe de o parte, și Ucraina (și Moldova), pe de altă parte. Cu toate acestea, susținătorii Ucrainei se tem de această legătură.

Luați doar exemplul Macedoniei de Nord și Albaniei, care sunt interconectate. În acest moment, Skopje nu va merge mai departe, deoarece nu poate obține majoritatea necesară de două treimi în parlament ca să schimbe constituția și să-i menționeze pe bulgari ca popor fondator al națiunii sale – condiție pe care Bulgaria a pus-o pentru a susține avansarea Macedoniei de Nord.

Acest lucru a forțat și Albania să aștepte. Bosnia ar putea foarte bine să încetinească calea Ucrainei, iar unii diplomați UE cred că este exact ceea ce își dorește Budapesta.

Pentru a complica și mai mult lucrurile, Țările de Jos s-au exprimat la Bruxelles în ultimele zile despre faptul că Bosnia nu merită deloc să înceapă discuțiile de aderare și au refuzat orice argument adus de cvartetul țărilor susținătoare.

În raportul său de extindere, Comisia Europeană a notat în urmă cu o lună că va raporta până în martie pentru Bosnia, Moldova și Ucraina cu privire la problemele restante pe care încă trebuie să le rezolve.

Pe 8 noiembrie, Comisia Europeană a recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu Ucraina și R. Moldova, odată ce îndeplinesc toate condițiile puse de anul trecut, când au primit statutul de state candidate.

Comisia a constatat că Republica Moldova a făcut „progrese importante” pe calea îndeplinirii pre-condițiilor, în timp ce Ucraina, țară în plin război, a făcut „progrese substanțiale”.

Comisia Europeană se declară dispusă să prezinte în martie 2024 o nouă analiză a progreselor făcute de R. Moldova, Ucraina, Bosnia-Herțegovina și Georgia pentru a îndeplini și cerințele restante. Documentul este ambiguu în formulare, nu recomandă direct când ar trebui să înceapă negocierile de aderare, pentru că această decizie revine numai liderilor de state și guverne din UE și trebuie luată în unanimitate.

Până acum, cel mai mare val de extindere a avut loc în mai 2004, când UE a admis 10 noi țări membre, șapte din ele din fosta URSS și Europa de Est și una din Balcani (Slovenia). De data aceasta, însă, extinderea – când va avea loc – va merge în paralel cu o reformă profundă a UE, potrivit unei recente propuneri a Germaniei, și se va face treptat, chiar pe parcursul negocierilor.

Recomandările Comisiei Europene nu sunt, însă, o garanție: a existat un precedent în care statele membre au respins opinia executivului UE. În 2009, Comisia a recomandat ca Macedonia de Nord (pe atunci doar Macedonia) să înceapă negocierile de aderare și a reluat recomandarea an de an, dar liderii UE nu au dat undă verde decât în 2022, când Macedonia de Nord a început negocierile odată cu Albania.

Ad

Exit mobile version