Deşi aş putea, nu voi da exemple cu dosare în care este cert că s-au comis asemenea erori (n.red- de către DNA). Ele încep să se vadă şi se vor observa şi mai clar în timp. Este adevărat că nicio instituţie nu este perfectă, dar obiectiv, este îngrijorător că greşelile devin din ce în ce mai dese şi sunt constatate din ce în ce mai ferm în instanţe, scrie jurnalista Sorina Matei pe blogul său.
Sorina Matei era cunoscută ca o susținătoare fără limite a DNA. Ea a fost acuzată de Elena Udrea că ar fi fost plătită de omul de afaceri Nicolae Niro, acuzat în afacerea Microsoft. De asemeni, fostul președinte Traian Băsescu a sugerat că ar fi ofițer acoperit.
Acesta este principalul risc atunci când în goana de a “curăţi ţara” singur, cu ochii şi cu timpanul lipit la solicitările publicului, ajungi să evaluezi, doar pentru cote înşelător de vremelnice după care se ghidează numai politicienii, suspiciunea de corupţie şi nu neapărat după rigurozitatea legii. Strada nu dă probele, probele le caută procurorii.Aşa apar greşelile, instrumentările precare, reinterpretarea eronată a infracţiunilor, începe pompierismul, se dezlănţuie compunerea, comparaţiile ce nu-şi au rostul în acte suple şi obiective ale acuzării, impresiile personale ale procurorilor, senzaţiile ajung să ţină loc de probe, intenţia nu mai e demonstrată, probatoriile devin şubrede, faptele penale sunt pierdute pe drum, descrierea clară a activităţii infracţionale lipseşte uneori cu desăvârşire, apare neglijenţa. Aşa încep marile vicii de fond foarte păguboase pentru instituţie de asemenea importanţă pe termen lung, afirmă Matei.
O altă eroare în această goană de a obţine felicitări în fereastră a rezultat în antagonizarea unei părţi importante din corpul judecătoresc. În ultimul timp, cum a picat vreo cerere de arestare, cum s-a dat vreo motivare ce n-a fost pe plac, judecătorii au fost băgaţi en gros în malaxorul Inspecţiei Judiciare. Ba că sunt suspiciuni de corupţie, ba că este lipsă de imparţialitate, ba rea intenţie sau diverse alte motive. În general, impresia generată a fost că numai judecătorii au fost devină când finalul nu a fost cel aşteptat de DNA. “Cine este judecătorul care a avut curajul să nu dea arestare? Cine e judecătorul care a dat această motivare?”, au rulat titlurile cu accente inchizitoriale. Iar adevărul n-a fost mereu acesta. Uneori, în această maşină de despicat firu-n patru cu cariere cu tot au intrat de-a valma şi magistraţi oneşti, severi şi meticuloşi cu aplicarea literii şi spiritului legii, nu numai părtinitorii sau suspicionaţii. Câteodată erorile se regăseau chiar în ale procurorilor instrumentări. E greu dar e mai sănătos să admiţi când greşeşti, mai afirmă Matei despre DNA.
Acestă tendinţă de derapaj de fond s-a propagat rapid şi în ţară, nu în toate, dar în câteva secţii teritoriale ale DNA. Marile suspiciuni de corupţie la nivel înalt din teritoriu au început să pice în derizoriu. Şi la centru şi în teritoriu, au fost reţinute persoane pentru doi pui, o mămăligă, trei peşti, nişte bucăţi de pastramă, o carcasă de oaie, o sticlă de whisky, ţuică, vin, apă minerală, un ceainic, o tavă de cupru sau mâncare pentru câini. Dacă la centru mai nou se iau personaje neagreate de public direct de pe funcţii fără intrumentări solide, de ce procurorii din ţară n-ar face şi ei la fel cu tot soiul de personaje de pe plan local pentru care nici nu se mai obosesc să caute faptele penale suspectat a fi sâvârşite cu încălcarea legii?, mai spune jurnalista.
În câteva dintre secţiile teritoriale unde au ajuns speţe importante, instrumentările încep să scarţâie, alteori arestul preventiv cerut mereu este respins ferm de instanţe. În câteva situaţii, pe procurori i-a înghiţit efectiv dosarul. S-au extins atât de mult fără să calculeze exact de unde şi până unde îi ţin probele, încât devine foarte greu să trimită o speţă în instanţă pe care au făcut mult zgomot de fond. Tendinţa crescândă este scăderea calităţii pentru a creşte precipitat cantitatea. Pentru a fi tot mai multe persoanele importante anchetate. Pentru că asta cere spirala aşteptării publice. Dar pentru asta trebuie probatoriu temeinic şi precizie în aplicarea legii. N-ai făcut nimic dacă ai luat azi doar de urechi un personaj notoriu suspectat de corupţie dacă-ţi râde în nas peste ceva timp cu o decizie definitivă şi irevocabilă a unui judecător, precizează Matei.
Cu aplauzele la scenă deschisă, şi cu aşteptările uriaşe generate, uneori nerealiste, şi DNA a vrut tot mai mult şi mai mult. Mai mult sau mai puţin, pe bună dreptate. A început să-i placă noua poziţionare, s-a îndrăgositit uşor de propria-i poză, devenită unic distribuitor al dreptăţii. Aşa s-a intrat în cu totul altă etapă. A turat motoarele şi mai mult, a simţit nevoia să demonstreze ceea ce nu mai era de demonstrat. Ca un lift ce într-un bloc cu 100 etaje vrea neapărat să urce la etajul 113. Poate cu viteză şi determinare sparge plafonul, poate ajunge unde doreşte, dar după ce zboară aiurea prin văzduh, n-o mai poate lua decât în jos. Vertiginos, este concluzia jurnalistei.
