Deputatul USR, Adrian Dohotaru, devenit celebru datorită declarațiilor halucinante din ultimele zile este un fan al unei organizații teroriste comunistă americană din anii ’70, Weather Underground Organization,
Dezvăluirea a fost făcută acum câțiva ani de siteul In Linie Dreaptă dupp ce Dohotaru a promovat „The Weather Underground”, un documentar despre organizaţia militantă radicală americană The Weatherman de la începutul anilor 70.
Dohotaru este parte a Grupului pentru Acțiune Socială(GAS) al stîngii radicale foarte activ din Cluj Napoca.
Dosare FBI din 1976, dezvăluite recent, confirmă conexiunile dintre Weathermen, Cuba lui Castro și Moscova. Lideri Weatermen, ca Mark Rudd, au călătorit ilegal la Havana în 1968 pentru a lua parte la antrenamente teroriste. Acolo taberele constituite de colonelul KGB Vadim Kotchergin educau occidentali despre filozofia marxistă și războaie urbane.
La „Consiliul de război” din Flint, Michigan Bernadine Dohrn (în prezent profesor de drept la Northwestern University și membră în conducerea ACLU) l-a lăudat pe criminalul în Serie Charles Manson și pe complicii lui: „La început i-au omorît pe acei porci, apoi au luat cina în aceiași cameră cu ei. Au înfipt chiar o furculiță în stomacul victimei. Sălbatic.” Bernadine Dohrn a declarat apoi că a venit timpul pentru a porni un război cu „Amerikkka” (Weathermen scriau mereu „America” în acest mod pentru a sugera ideea că țara este profund și iremediabil rasistă). Mai apoi, Dohrn a susținut formarea unei secte și mai radicale, „Weather Underground”, pentru a desfășura, pe ascuns, activități teroriste în locul protestelor publice. Pînă în anul 1970, dorința ei a devenit realitate, mai afirma siteul citat.
ALTE DETALII:
„Days of Rage” a fost lansat printr-un act simbolic: demolarea pe 8 octombrie 1969 a statuii dedicate memoriei a 8 polițiști uciși în răscoala „Haymarket Labor Riot” din 1886. Ulterior, aproximativ 300 de oameni — membri și simpatizanți Weathermen — au distrus centrul de afaceri din Chicago spărgînd vitrine și distrugînd automobile. 6 oameni au fost împușcați și 70 arestați. Liderii importanți ai „Zilelor mînioase” au fost Bill Ayers, acum profesor la University la Illinois, și Mark William Rudd, acum profesor de matematică la un colegiu din New Mexico.
Prima demonstrație publică a Weatherman, ce a avut loc în octombrie 1969 la Chicago, a fost numită „Zilele mînioase”(Days of Rage) – nume care a inspirat și denumirea evenimentului de la Cluj, „Joia mînioasă”).
„Zilele mînioase” din Chicago, promovate prin sloganul „Aduceți războiul acasă”, urmăreau să aducă pe străzi zeci de mii de tineri care se vor confrunta violent cu poliția, să creeze suficient haos și să șocheze publicul american pentru a provoca ieșirea lui din ceea ce ei numeau pasivitate față de Războiul din Vietnam.
Naomi Jaffe, membră a The Weather Underground, spune în 2002 (în documentarul prezentat la Cluj): „Violence can mean a lot o different things. We felt that doing nothing in a period of represive violence, is itself a form of violence. That’s the part that is the hardest to understand. If you live in your house, and living your white life, and going to your white job, and allow the country that you live in to murder people and commit genocide, and you sit there, you do nothing, that’s violence.” Adi Dohotaru: „Hrană Nu Bombe / Food not Bombs se opune violenței structurale sau fizice, „fie că e vorba de război, sărăcie, rasism sau de violența împotriva animalelor și a Pământului”. Din memoriile lui Mark Rudd, membru în conducerea Weather Undergound: „At that point in our thinking there were no innocent Americans. At least not ammong the white ones. They all played some part in the attrocities of Vietnam, if only the passive role of ignorance, acquiescence and acceptance of privelege, all guuilty, all Americans were legitimate targets for an attack… I was overwhelmed by hate, I cherrished my hate as a badge of moral superiority.” Adi Dohotaru Food Not Bombs Cluj spune pe gas.org.ro că „în zonele de conflict, oamenii sunt victimele violenţei armatei, statului, intereselor însetaţilor de bani. Aceşti oameni nu mai au luxul de a alege cum să acţioneze, din păcate răspunsul la violenţă este tot cu violenţă. Considerăm că un sistem opresiv nu poate fi răsturnat fără violenţă. S-a încercat de-a lungul istoriei, dar până la urmă s-a ajuns şi la violenţă (ex mişcarea aboliţionistă). Cât despre apetitul unora pentru carne… Nu vedem nicio diferenţă între suferinţa oamenilor şi suferinţa animalelor”(mesaj al cărui „facilitator” este Adi Dohotaru). Tot în documentarul prezentat la Cluj, Bill Ayers descria mișcarea astfel: „The Days of Rage was an and attempt to break through the norms of kind of acceptable theater of ‘here are the anti-war people, containable, maginal, predictable, and here is the little path they are going to march down, and here is where they can make their little statement’. We wanted to say no, we wanted to do whatever we had to do to stop the violence in Vietnam”… iar pentru asta au recurs la terorism. Mark Rudd spunea: „We wanted to become communist cadre, completely commited to the Revolution”.
Tedd Gitlin, președintele SDS între 1963-1964: „What needs to be stared at is that they brought themselves, they were not brought, they brought themselves to the point in which they were ready to be mass murderers. This is mass murder we are talking about. They came to this conclusion which is the conclusion come to by all the great killers, whether Hitler or Stalin, or Mao, that they have a grand project for the transformation and the purification of the world, and in the face of that project, ordinary life was dispensable. They joined that tradition.”
Naomi Jaffe, 2002: „I would do it again”. Pe 11 septembrie 2001, imediat după antentatele de la New York, Bill Ayers spune unui reporter al NYTimes: „Nu regret că am pus bombe… Simt că nu am făcut suficient”. (http://www.nytimes.com/2001/09/11/books/no-regrets-for-love-explosives-memoir-sorts-war-protester-talks-life-with.html)
Pînă în decembrie 1969, cînd liderul Panterelor Negre, Fred Hampton din Chicago a fost împușcat de poliție, Weatherman s-a radicalizat și mai mult. Hampton erau un huligan care învăța tineretul negru că opoziția violentă față de guvernul american este un lucru dezirabil. A fost citat în 1969 de Chicago Sun-Times spunînd că „sînt în război cu porcii” și prognozînd o luptă armată între negri și albi. Deseori era înarmat și își instruia subordonații să facă la fel. Pentru Weatherman, moartea lui Hampton a fost încă un pretext pentru a-și avansa agenda revoluționară… În 1970 organizația a publicat o „Declarație a stării de război” (Declaration of a State of War) împotriva guvernului american, folosind pentru prima dată numele „Weather Underground Organization” (WOU); au adoptat identități false și au hotărît că vor acționa exclusiv sub acoperire.
La scurt timp după ce au dat publicității Declarația, trei membri ai Weather Underground au murit într-o clădire de apartamente din Manhattan în timp ce încercau să construiască o bombă puternică pe care intenționau să o detoneze la un bal de la Fort Dix, New Jersey — un eveniment la care participau soldați americani. Dacă planul ar fi fost dus la bun sfîrșit sute de vieți ar fi fost sacrificate de Weather Underground.
Weathermen Underground au revendicat aproximativ 25 de antentate cu bombă:
– mai 1970 – Weather Underground detonează o bombă la National Guard Headquarters
– 9 iunie 1970 – atentat la Sediul Central al poliției din New York
– 16 iulie 1970 – atentat cu bombă la Presidio Army Base, San Francisco pentru a marca aniversarea a 11 ani de la Revoluția din Cuba
– 28 februarie 1971 – atentat cu bombă la US Capitol
– 8 octombrie 1970 – atentat la Queens Court House
– 8 octmbrie 1970 – Harvard Center for International Affairs
– 17 septembrie 1971 – New York Department of Correction
– 18 mai 1973 – atentat cu bombă la sediul secției de poliție 103 din New York
– 28 septembrie 1973 – atentat cu bombă la ITT Headqarters New Yorky
– 7 martie 1974 – atentat la Dep of Health, Education and Welfare în San Francisco
– 31 mai 1974 – atantat cu bombă la biroul procurorului general al Californiei
– 17 iunie 1974 – atentat cu bombă la sediul central al Gulf Oils
– 28 ianuarie 1975 – atentat la Departamentul de Stat
– 16 iunie 01975 – atentat cu bombă la Banco de Ponce în New York
