de Romeo Nicoara, President of the Committee of Romanian Parliamentarians for Free Iran
Ziua de 8 Mai 2018 poate fi o zi istorică în relațiile politice americane cu regimul dictatorial, religios, ce guvernează Iranul.
Timp de patru decenii statele occidentale, pentru diverse interese, au închis ochii asupra crimelor regimului Mullahilor din Iran, și acesta a avut drum liber în a-și continua politica intervenționista în alte state, cu tot instrumentarul de stimulare a unor organizații teroriste sau de susținere a regimurilor dictatoriale sau fundamentaliste.
În 1979, când Șahul a fost răsturnat, liderii democratici ai poporului iranian se aflau în închisori iar Ayatollahul Khomeini profitând de această conjunctură, a reușit să inducă în eroare Occidentul și opinia publică, prezentându-se ca un pacifist și acaparând mișcarea revoluționară. A doua zi, după preluarea puterii, din postura de conducător, de pe acoperișul reședinței sale, a ordonat execuția conducătorilor regimului Pahlavi și într-o perioada de doi ani, în interiorul Iranului, a instalat lideri religioși – mullahi – în toate pozițiile de conducere și a început “exportul revoluției”, mai exact „exportul terorismului”, în țările vecine. Rezultatul acestei acțiuni a fost un război de opt ani, cu Irakul, în urma căruia au rezultat peste 1 milion de morți si răniți și peste o mie de miliarde dolari de daune pentru poporul iranian.
În urma cuceririi puterii, în 1981, Ayatollahul Khomeini a interzis existența tuturor partidelor și organizațiilor politice, a închis activiștii politici ce au fost condamnați și executați în urma unor audieri pe banda rulanta. Dar acțiunile nu s-au oprit aici. În anul 1988, 30,000 de prizonieri politici, care își ispășeau sentința, au fost masacrați si îngropați în gropi comune iar in ultimii 40 de ani, regimul iranian a executat peste 120.000 de disidenți.
În testamentul său, Khomeini îi cere succesorului său sa exporte Revoluția islamică până când toate popoarele din lume vor deveni musulmane, evident acesta fiind doar pretext. În esență este încurajat și promovat terorismul și intervenționismul în statele vecine.
În accesași idee, în primii ani după revoluție, Khomeini, a creat gruparea teroristă Hezbollah din Liban, care a inițiat mai multe operațiuni de luare de ostatici în Liban și apoi, a început asasinarea disidenților regimului iranian în Europa. In prezent aceasta grupare activează pentru Iran în Siria, Irak și Yemen.
Succesorul lui Khomeini este acum Ayatollahul Khamenei, care acționează exact după testamentul lui Khomeini.
În prezent, mai multe grupări paramilitare, cum ar fi Hezbollah, Houthi, etc…luptă în țările din Orientul mijlociu sub egida regimului Iranian fiind conduși de Corpul Extern al Gărzii Revoluționare Iraniene sub denumirea Qods.
În repetate rânduri Ayatollahul Khamenei a declarat: „dacă nu luptăm astăzi în Bagdad și Damasc, mâine vom lupta în Teheran”, tot el afirmând: „prima linie a bătăliei noastre se află dincolo de frontierele noastre”.
Ayatollahul Khamenei a pășit pe urmele lui Khomeini deoarece a considerat că pentru a-și atinge obiectivele este necesară folosirea unei noi tehnologii pentru producția de arme, inclusiv elaborarea unui program nuclear.
Odată cu dezvăluirile facute in anul 2002 de catre Consiliului Național de Rezistență al Iranului, dezvăluiri care au inclus si furnizarea de imagini, informații precum si adresele tuturor siturilor de îmbogățire a uraniului și a instalațiilor de apă grea, proiectul a fost adus în atenția întregii lumi și a întâmpinat probleme pe plan internațional.
Regimul de la Teheran a încercat să ascundă această informație timp de zeci de ani prin inducerea în eroare a comunității internaționale. Deoarece guvernele occidentale nu au manifestat vreun interes în a confrunta regimul mullahilor aceștia au profitat de această slăbiciune și au continuat activitățile nucleare.
Prin impunerea de sancțiuni bancare și petroliere, occidentul a pus în dificultate economia iraniană iar lipsa de lichidități și neplata salariilor de către guvern a condus la proteste sociale, regimul mullahilor fiind forțat să îngenuncheze la masa negocierilor cu cei 5 + 1 (SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franța si Germania).
Odata cu aceste negocieri occidentul ar fi putut interzice definitiv producția de combustibil nuclear în Iran, dar a făcut un pas înapoi și a convenit asupra unui termen limită pentru această interdicție, iar Iranul a câștigat din nou câteva puncte. După semnarea acordului, Iranul si-a putut elibera 170 miliarde de dolari în bani, blocați în 2015, cu ajutorul cărora a reușit să alimenteze milițiile regionale și forțele armate din diferite țări cu bani și armament.
Președintele Donald Trump spunea ca dimensiunile intervenției regimului Iranian în regiune, producerea de rachete balistice, cu capacitate de transport nuclear , comportamentul ostil, indică faptul că Iranul a încălcat spiritul acordului, deoarece scopul acestui acord nu era numai de a opri activitatea nucleară, ci și de a elimina tensiunile regionale create de Iran în Orientul Mijlociu.
Odată cu instalarea administrației Trump în SUA și încheierea negocierilor puterilor occidentale cu Iranul, observam evoluții pozitive în politica externă a SUA referitoare la orientul mijlociu, notabila fiind constituirea unei coaliții de state, sub egida Arabiei Saudite, coaliție ce are ca scop contracararea intervenției Iranului in regiune.
Deasemeni am fost martorii discuțiilor pregătitoare pentru dezarmarea Coreei de Nord și aderarea acesteia la comunitatea internațională democratica; la reacția vehementa împotriva guvernului lui Bashar al-Assad privind utilizarea armelor chimice; la decizia administrației Trump de a se confrunta cu politicile distructive ale regimului dictatorial iranian.
Acest mod de acțiune al administrației Trump a fost salutat de țări importante din regiune și reprezintă o veste bună pentru poporul iranian care a fost victima a terorismului mullahilor timp de zeci de ani.
Guvernele europene, care au mers pe calea politicii de conciliere și, care au încercat să convingă guvernul american să rămână parte a acordului JCPOA, în ideea de a evita posibile escaladări, au fost zilele acestea martorele unui discurs al președintelui Hassan Rouhani, care inițial a amenințat că daca SUA se va retrage din acorduri, Iranul va proceda la fel si va relua îmbogățirea uraniului.
Ulterior, la un post TV iranian președintele Hassan Rouhani a mai declarat: „noi vom continua acordul cu celelalte 5 țări chiar si fără SUA” deși acordul 5+1 era, în principiu, un acord intre SUA și Iran celelalte state neavând un rol decisiv, iar acordul fără prezenta SUA și cu noile sancțiuni nu are nicio valoare reală.
Președintele Statelor Unite, într-un mesaj adresat marți 8 Mai, a anunțat că SUA se va retrage din acord, impunând, în același timp, asupra Iranului, cel mai înalt nivel de sancțiuni economice. Președintele a mai menționat în acest discurs că poporul iranian nu face corp comun cu liderii săi, care sunt principalii sponsori al terorismului in regiune, adăugând că viitorul Iranului aparține poporului său demn și că e nevoie de luptă pentru a-și împlini visele.
Cu 3 zile înainte de anunțul făcut de președintele Trump, consilierului său juridic, Rudi Giuliani, a transmis într-o conferință a dizidenților iranieni susținută de Consiliul Național de Rezistență al Iranului , la Washington DC următorul mesaj: „Astăzi, președintele Statelor Unite și echipa sa s-au pregătit pentru o schimbare în Iran și înființarea unui guvern pro-democratic, condus de doamna Maryam Rajavi”, iar în prezența adunării, a făcut un gest simbolic de a rupe tratatul nuclear cu Iranul. Acest mesaj și acțiunile administrației americane dau speranțe ca înlăturarea regimului dictatorial, fanatic si religios este un obiectiv posibil de atins.
Este cunoscut faptul ca oriunde comunitatea internațională s-a opus ferm regimului mullahilor, ei s-au retras fără a opune rezistență.
Doamna Maryam Rajavi, președintele Consiliului National de Rezistenta al Iranului, după anunțul din 8 Mai al președintelui Trump s-a adresat comunității internaționale, spunând:” exportul terorismului și intervenția mullahilor în regiune reprezintă o amenințare la nivel mondial și ar trebui oprit, iar din punctul de vedere al rezistenței iraniene, care a dezvăluit programul și planurile secrete nucleare ale regimului iranian, eliminarea amenințării nucleare și a actelor teroriste ale acestui regim sunt primul pas în eliminarea sa definitivă.
Regimul religios, dictatorial al lui Khamenei nu va mai exista fără terorism, represiune și arme de distrugere în masă.”
