de Mohammad Emami, liderul opoziției iraniene din România
Virusul Covid-19 a ridiculizat toate marile realizări ale umanității. Șocul acestei tragedii a minimalizat puterea de reacție a tuturor puterilor din lume. O mare parte a economiei mondiale a fost ingenunchiata și daune de mii de miliarde de dolari au fost provocate marilor companii internaționale.
Virusul a ucis peste 100.000 de oameni și a lăsat in urma peste două milioane de pacienți în întreaga lume. Lumea actuală, cu cel mai înalt nivel de tehnologie, poate înțelege că se află în cea mai vulnerabilă poziție. Virusul a fost facut cunoscut intregii lumi cu ajutorul Organizației Mondiale a Sănătății și a Organizației Științifice și a Cercetării Mondiale și a fost mobilizat un consens internațional cu toate resursele necesare pentru controlul și eradicarea virusului, fapt ce se va realiza mai devreme sau mai târziu.
Dar exista un alt virus mult mai periculos decât virusul Corona care este întotdeauna tratat cu diplomatie și politică. Este un virus religios fanatic și reacționar, ale cărui manifestări distructive le putem întâlni în toate religiile în aceste zile. Dar virusul religiei fanatice devine mai distructiv decât coronavirusul când apare pe un consiliu guvernamental cu capacități financiare și militare. Astăzi, în Iran, asistăm la agregarea tuturor acestor elemente într-un regim care tine ostatici nu numai națiunea iraniană, ci și lumea intreaga de peste 40 de ani.
Un virus natural cu anumite simptome poate fi controlat și distrus, însă virusul guvernului fanatic, care se bazează pe credința religioasa a oamenilor, nu poate fi controlat și nici învins prin politici de intelegere. Astfel de regimuri sunt îngrozite de a permite oamenilor accesul liber la informatie. Cele mai importante bunuri din „magazinele” lor sunt aluziile la superstiții, miracole și rolul forțelor supranaturale în viața oamenilor. Distorsiunea cărților divine și falsificarea poveștilor în numele profeților, interpretarea și analiza lor în funcție de gusturile personale sunt trăsături comune ale fanaticilor.
Dictatorii au exploatat în mod pașnic popoarele defavorizate într-un acord nescris cu mandatarii religioși pentru a controla societățile aflate sub conducerea lor. Clericii religioși au numit conducătorii tarii drept „spiritul sau umbra lui Dumnezeu”, iar regii au numit clericii, „reprezentantii lui Dumnezeu pe pământ”.
Desigur, de-a lungul istoriei, popoarele care nu au avut cunoștință despre realitatea din spatele stăpânirii regimurilor dictatoriale au fost ușor înșelate de „reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ” și au considerat legile clerului drept porunca lui Dumnezeu și a profetului lui. Dar astăzi, cu sprijinul unei forțe organizate în Iran și existența unei generații conștiente de tineri, marea majoritate a iranienilor nu numai că ignoră propaganda superstițioasă a mullahilor, ci îi și ridiculizează.
Regimul de conducere din Iran, care este un exemplu clar de dictatură religioasă, a tratat virusul Corona într-o manieră secreta și politică în aceste circumstanțe sensibile și nu a făcut nici o miscare transparenta cu privire la ora și locul exact al răspândirii virusului în Iran și la numărul exact de victime. Atât de mult, încât un reprezentant al Organizației Mondiale a Sănătății a declarat la o conferință de presă după ce a vizitat Iranul că „numărul de persoane infectate și ucise de virusul anunțat de guvernul iranian este o cincime din numărul real”.
Numărul de victime raportat de Consiliul Național al Rezistenței Iraniene este mai apropiat de cel al Organizației Mondiale a Sănătății, deoarece atunci când regimul iranian a anunțat că numărul de victime a fost de 5.000 de persoane, Consiliul Național a anunțat că 32,800 de persoane au murit din cauza virusului din Iran. Regimul iranian a emis zilnic statistici generale cu privire la numărul de victime cauzate de virus și refuză să raporteze statisticile pe provincii.
În ultimele zile, prizonierii s-au revoltat din cauza lipsei de apă și a lipsei de salubritate în 8 închisori, omorând peste 36 de persoane și rănind alte zeci de persoane. In urma acestor revolte, au avut loc mai multe actiuni represive asupra prizonierilor pentru a induce teroare in inchisori, prizonierii politici din una din inchisorile din Iran fiind chiar executati.
În țările vecine, cu condiții climatice similare, care au un sistem de sanatate mai sărac, numărul de decese este între 5-10% din numărul de decese din Iran, iar motivul creșterii numărului de victime este întârzierea și pastrarea tacerii regimului mullahilor în a anunța oficial intrarea virusului în Iran. Imaginile difuzate din Iran indică faptul că pacienții au murit de coronavirus chiar și pe străzi. Între timp, guvernul a decis redeschiderea locurilor de muncă începând cu 19 aprilie. Cu toate acestea, această decizie a fost contestată de institutele științifice, în special savanții academici din Iran, iar pe 18 aprilie, președintele Organizației Mondiale a Sănătății a declarat că nicio țară nu trebuie să se grăbească in inlaturarea restricțiilor sociale impuse in timpul pandemiei, iar dacă distanțarea socială nu este respectată, virusul corona poate provoca mai multe daune infrastructurii economice și sociale.
Restricțiile au fost ridicate în Iran, iar oamenii sunt trimiși la locul de muncă, în timp ce Iranul are resurse subterane bogate, iar Ayatollah Khamenei, liderul religios al Iranului, are o avere de 200 de miliarde de dolari.
Potrivit Doamnei Maryam Rajavi, președintele ales al Consiliului Național al Rezistenței Iraniene: „Activele furate ale poporului iranian din resursele Gărzii Revolutionare și fundațiile controlate de Khamenei și Astan Quds trebuie să iasă din mâinile mullahilor și să servească sănătatea și nevoile poporului iranian, în special clasa muncitoare și cei aflati sub limita de saracie.”
Virusul fanatic religios din Iran, așa cum s-a dovedit până acum, nu este doar o amenințare pentru poporul iranian, ci și o amenințare globală. Acest virus a patruns din ce in ce mai mult in Orientul Mijlociu si Africa, infectand din ce in ce mai mult popoarele sensibile din zona. Virusul s-a răspândit în Siria, Liban, Yemen, Irak și Afganistan sub formă de războaie sângeroase, iar eradicarea acestui virus de pe fața pământului este posibilă doar printr-o actiune coroborata între reacții decisive ale comunității internaționale unite cu poporul și opoziția organizată iraniana, respectiv Consiliul Național al Rezistenței Iraniene.
