Mai mulți foști colegi din Liga Studenților condusă în anii 90 de Marian Munteanu, actualul candidat al PNL la Primăria Capitalei, au făcut la o postare de pe facebook dezvăluiri despre fostul lor coleg.
FLUX 24 le redă ca atare fără comentarii:
Unul din foștii colegi îl acuză că ar fi furat computerele de la Liga Studenților.
Nu știu dacă folosește cuiva, dar am și eu ceva de zis: l-am cunoscut pe Marian Munteanu în 22 decembrie 1989 la Universitate la fântâna din fața Arhitecturii. Avea o fașă de tifon în jurul frunții. L-am întrebat dacă în noaptea dinainte fusese rănit. Mi-a spus franc: Nu, dar dă bine, nu găsești? L-am cunoscut mai bine în Liga studenților, unde alături de Marian Mierlă se gătise legionar, cu cizme lungi și suman. Când a venit Paul Cornea (pe atunci în ministerul învățământului) să vorbească cu noi despre noua programă de studii, prelungirea studiilor, masterat, a zis că el nu vorbește cu evreii. Din spatele unui grup de presiune pe care îl controla și cu care încerca să îi controleze pe ceilalți era grandilocvent, găunos, misogin (ce să caute fetele în sindicat?), agresiv. Mie mi s-a făcut foarte repede lehamite. Mi s-a făcut frică. Mi-e rușine că l-am cunoscut. Că am stat la o masă. Restul e istorie. Dacă are cineva nelămuriri, să-i întrebe pe cei care l-au cunoscut la Facultatea de Litere: Cezar Paul-Bădescu, Marilena Stancu, Mihaela Apetrei, Sorin Giurumescu. Și stau și mă întreb: o fi fost ideea Adrianei Săftoiu?
Cezar Paul-Bădescu Ai descris foarte bine personajul.
Cristian Preda Romanita Constantinescu Eu recunosc că am fost la „marșul în alb”, după ce l-au bătut minerii, dar tocmai de aceea am fost șocat să văd cu cine s-a asociat în anii următori.
Marilena Stancu Da, Cristian Preda, despre asta e vorba. Iar semne, cum spune Romanita, erau inca din decembrie 89.
Romanita Constantinescu Eu nu l-am mai putut crede. Iar acum, ironia sorții, îl sprijină Miron Cozma. Dacă și-a luat cu adevărat bătaie atunci, a fost poate din greșeală… Am discutat atunci mai multe soluții despre Piață și nu avea nici îndoieli, nici alternativă. Nu gândea, nu discuta liber. Era îngrozitor. Parcă avea un plan, un program de îndeplinit, și anume să dea cu oiștea în gard.
Cezar Paul-Bădescu Eu eram în Liga Studenților, în primăvara lui 90. Am plecat de acolo după ce l-am auzit pe Marian Munteanu cum il ridica-n slăvi pe Zelea Codreanu.
Sorin Giurumescu Eu l-am cunoscut mai bine când tocmai termina facultatea, ieșise (oficial) din Liga Studenților și își întemeiase un partid în sistem conspirativ, format din „celule” de câte 11 oameni, care nu-i cunoșteau pe cei din alte „celule” – cel puțin asta îmi povesteau, cu admirație, niște colegi cu un nivel de inteligență socială foarte redus și care nu înțelegeau de ce nu intru și eu, credeau că numai un „securist / comunist” nu ar fi atras de așa ceva… Am intrat în conflict cu cei lăsați de el în Ligă, pentru că, în calitate de șef al „Corpului de control” (ce numim azi „comisie de cenzori”) am descoperit că lipseau o mulțime de obiecte din inventar, în general computere și copiatoare donate Ligii și care, am presupus, luaseră drumul partidului. La momentul respectiv am fost discret, nu îmi convenea nici mie, ca multor altora, să confirmăm public faptul că Marian Munteanu este legionar, pentru că-i dădeam apă la moară lui Iliescu – noi am fost în Piața Universității pentru pluripartitism, nu pentru gândirea dihotomică a lui Marian Munteanu sau a lui Ion Iliescu.
Ioana Both eu l-am cunoscut inaine de 89, eram cam colegi de serie; venea la colocviul eminescu de la iasi, ca activist ASC; din 90 incoace nu contenesc sa ma ingrozesc…
Ana Adriana Săftoiu Nu, n-am nici o legatura cu aceasta numire. E deja asumata persoana care l-a condus in biorurile PNL. Ba din contră, in sedinta unde a fost validat – COU- am fost singura persoana care am spus ca nu e cazul sa fie prezentat ca o persoana reprezentând „societatea civilă”, ca a candidat fara succes in 1992 si nu a avut nici o rezervă să devină candidatul partidului lui Măgureanu, drept urmare are un aspirant trecut politic. Despre cat de ametitoare a fost promovarea lui din seful ASCR – asa l-am cunoscut inainte de 1989, fiind anul II, el anul III- seful Ligii Studentilor, pănâ în ziua de astăzi nimeni nu a clarificat misterioasa „transformare”. Când spun clarificat, am in vedere faptul că, din păcate, colegii mei vor „dovezi” pentru ceea ce se spune că ar gândi. Textele lui M Munteanu li se par insuficiente. Vor fapte, probabil! Din fericire, până acum nu s-au materializat aceste „texte”.
