de Vlad Nistor, europarlamentar PNL
Ar fi fost posibilă negocierea unei noi arhitecturi de securitate Euro-Atlantice dupa anul 2000?
Sunt aproape 50 de ani de la momentul semnării Actului Final de la Helsinki, în 1975, o înțelegere ce ar fi trebuit să asigure stabilitatea și securitatea statelor europene pentru decenii. Dar a reusit acest lucru? Cât de viabilă și validă mai este această arhitectură? Mergând in paralel, mai este de actualitate structura Organizației Națiunilor Unite? Mai răspunde realităților si provocărilor momentului? Multe voci spun că nu, și că o reformă este absolut necesară.
Putem spune același lucru cu privire la structura OSCE?
Oare ar fi putut comunitatea internațională să găsească o nouă formulă de conviețuire cu Rusia post-sovietică, de pe o poziție de clară superioritate, cândva în anii ’90 sau 2000?
Ne reamintim că, începând cu anul 2008 (momentul in care Bucureștiul a găzduit un Summit NATO de importanță deosebită), Rusia lui Putin a devenit din ce în ce mai asertivă în relațiile externe. Reamintim războiul împotriva Georgiei, cerințele președinților Putin și Medvedev de a discuta o nouă arhitectură de securitate în Europa, care să țină cont de interesele Rusiei, momentul primului atac împotriva Ucrainei în 2014, implicarea în conflictul din Siria și proiectarea forței militare ruse in Orientul Mijlociu, razboiul recent din Nagorno-Karabah.
Descreșterea interesului SUA, mai ales în timpul Administrației Obama, cât și în cea a lui Donald Trump, pentru afacerile Europene, a cauzat, într-o măsură deloc de neglijat, acest reviriment militarist al Rusiei. Consider că Occidentul a risipit momentul său unipolar, în care se putea impune o noua structura de securitate in Europa, la care Rusia ar fi trebuit sa achieseze, așa cum s-a întămplat cu URSS-ul în 1975. Slăbiciunile și șovăielile lumii libere au permis, din păcate, (re)nașterea unui monstru. Conjunctura actuală a lumii libere este una fericită, datorită forței și coerenței Administrației Biden, ce a reușit să insufle statelor din zona Trans-Atlantică încredere și coeziune.
